Gurie al Kazanului

Sfântul ierarh Gurie (în lume Grigorie Grigorievici Rugotin, în jur de 1500 până la 5 decembrie 1563) a fost întâiul arhiepiscop al Kazanului și Sviajskului, din 1555, născut la Radonej. Se pomenește (stil vechi) la 5 decembrie, în ziua adormirii, la 4 octombrie, aflarea moaștelor în 1595, și la 20 iunie, mutarea moaștelor în 1630 în catedrala din Kazan. Izvorul rus pune nașterea în jurul lui 1500, iar fișa noastră în jurul lui 1450; izvoarele nu dau data canonizării.

Începuturile

A purtat înainte de tunderea monahală numele Grigorie și era dintr-⁠o familie de nobili săraci, Rugotin, născut în satul Radonej. A intrat în slujba cneazului Ioan Penkov și i-⁠a fost administrator de moșie. Cneazul, la pâra slugilor care l-⁠au învinuit de legătură cu cneaghina, l-⁠a băgat într-⁠un beci de pământ. Grigorie a stat acolo cam doi ani, câștigându-⁠și hrana scriind abecedare pentru învățarea copiilor. După Viață, peste doi ani ușa temniței s-⁠a deschis singură, iar Grigorie, luând icoana Maicii Domnului care era cu el, a mers la mănăstirea Iosif din Volokolamsk, unde a primit tunderea cu numele Gurie. În mănăstire a continuat nevoințele aspre la care se deprinsese în temniță. În 1543 a fost ales egumen al mănăstirii Iosif și a condus frățimea nouă ani.

Arhiepiscop al Kazanului

După cucerirea Kazanului și întemeierea acolo a scaunului arhieresc, Gurie a fost ales prin sorți. La 3 februarie 1555 a fost hirotonit la Moscova arhiepiscop de Kazan de sinodul arhiereilor ruși. Cu el a plecat la Kazan ucenicul și viitorul lui urmaș, Gherman. În fruntea noii eparhii a lucrat misionar. În cei opt ani de păstorire s-⁠au întemeiat patru mănăstiri, s-⁠a zidit catedrala Bunei Vestiri și peste zece biserici ale orașului. În 1561 s-⁠a îmbolnăvit greu și era adus în catedrală la marile sărbători, ca să asculte Liturghia șezând sau culcat. La 2 decembrie 1563 a primit marea schimă, tunderea fiind făcută de prietenul și ucenicul său Varsanufie, episcopul Tverului. A adormit la 5 decembrie 1563 și a fost îngropat în mănăstirea Schimbării la Față din cetatea Kazanului.

Aflarea și mutarea moaștelor

Moaștele i-⁠au fost aflate în 1595, odată cu cele ale Sfântului Varsanufie. Descoperirea a făcut-⁠o viitorul patriarh Ermoghen, care a scris și cea dintâi scurtă Viață a sfântului. S-⁠au găsit în vremea zidirii unei noi biserici de piatră la mănăstirea Schimbării la Față: lângă zidul altarului bisericii vechi de lemn s-⁠au săpat sicrie neatinse de stricăciune, deschise de Ermoghen în fața mulțimii. Ermoghen a scris că racla era plină de mir bine mirositor, ca de apă curată, iar moaștele lui Gurie pluteau deasupra mirului ca un burete; trupul, osteneala lui, a fost dăruit de Dumnezeu cu nestricăciune, doar buza de sus se atinsese ușor de stricăciune, iar celelalte mădulare erau întregi, iar veșmintele de înmormântare erau foarte tari. La 20 iunie 1630 moaștele au fost mutate în catedrala Bunei Vestiri din Kazan. Din toamna lui 1918 s-⁠au aflat la mănăstirea Maicii Domnului din Kazan, apoi în alte biserici, iar de la mijlocul anilor 1930 în biserica Sfinților binecredincioși cneji Teodor, David și Constantin, făcători de minuni ai Iaroslavlului, pe cimitirul Arsk, unde sunt și azi.