Sari la conținut

Sfântul Ierarh

Luca Jidiata

Episcopul Novgorodului

Al doilea episcop al Novgorodului, între aproximativ 1035 și 1059, urmaș al lui Efrem.

Prăznuire
4 octombriestil vechi 17 octombrie
Adormit
1059secolul XI
Locul
Kopyś
Ceata
Ierarhi

Viața

Sfântul Luca Jidiata a fost al doilea episcop al Novgorodului, între anii 1035 și 1059, urmaș al lui Efrem, și primul episcop de neam rus din istoria Bisericii Ruse. Biserica Rusă îl cinstește ca ierarh și îl pomenește la 4 octombrie, la 10 februarie și la 4 noiembrie.

Despre viața lui se știu foarte puține lucruri. Nu se cunosc nici originea, nici anul și locul nașterii. Până la el, episcopii Novgorodului fuseseră greci, dar cneazul Iaroslav l-⁠a ales pe Luca ca urmaș al primului episcop, grecul Ioachim, după ce Efrem păstorise episcopia fără să fie hirotonit. Numele Jidiata este, probabil, o formă mică de la Jidislav, iar părerea unui izvor că ar fi de neam evreu este socotită neîntemeiată. După cronică, a ocupat scaunul în 1034 sau 1035 și, la 14 septembrie 1052 (alte izvoare spun 1051), a sfințit catedrala Sfânta Sofia din piatră, care a înlocuit-⁠o pe cea de lemn arsă în vremea păstoririi lui și care poate fi cea mai veche clădire încă folosită în Rusia.

Luca s-⁠a împotrivit numirii lui Ilarion și a lui Efrem ca mitropoliți ai Kievului de către marii cneji, nu din dușmănie față de Kiev, ci pentru că numirea mitropolitului îi revenea Patriarhului Constantinopolului. Mai târziu a fost clevetit de robul lui, Dudik, și chemat la Kiev, unde a fost ținut trei ani, între 1055 și 1058. Când clevetirea a fost scoasă la iveală, robul a fost aspru pedepsit: i s-⁠au tăiat nasul și ambele mâini. Luca a murit pe drumul de întoarcere de la Kiev la Novgorod, lângă râul Kopîs (azi în Belarus), la 15 octombrie 1059 sau 1060, și a fost îngropat în catedrala Sfânta Sofia.

Într-⁠o lucrare numai a lui, Învățătura către frați, singura lui scriere păstrată în vechea literatură rusă, se vede întâia scriere duhovnicească proprie a Rusiei. În cuvinte foarte simple, el dă credincioșilor, încă puțin pătrunși de învățătura creștină, primele povețe de credință și morală: le amintește Crezul, datoria față de Dumnezeu, Biserică și aproapele, și osândește păcatele vremii, între care beția, cuvintele urâte și camătă. Moaștele lui au fost aflate la 22 martie 1558.

Prăznuiți în aceeași zi 4 octombrie