Ierotei

Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei a fost, după tradiție, unul dintre membrii Areopagului din Atena, ucenic al Apostolului Pavel și întâiul episcop al Atenei. Se numește Tesmotetul, adică unul dintre cei șase magistrați atenieni care păstrau și tâlcuiau legile. Biserica îl pomenește la 4 octombrie, în ziua de după Sfântul Dionisie Areopagitul.

Se știu puține despre viața lui. Tradiția spune că a fost unul dintre oamenii învățați ai Atenei și că Apostolul Pavel l-⁠a învățat, l-⁠a botezat și l-⁠a hirotonit, pe la anul 52. El l-⁠a vizitat adesea pe Dionisie Areopagitul și l-⁠a povățuit în cele ale credinței. Istoricii nu au ajuns la același răspuns dacă a fost preot sau episcop, iar unele tradiții îl socotesc pe Dionisie primul episcop al Atenei, ceea ce se și spune într-⁠o scrisoare a lui Dionisie al Corintului, pomenită de Eusebiu. În sinaxarele bizantine, însă, Ierotei apare ca întâiul episcop atenian. Sfântul Dimitrie al Rostovului îl numește sfințit mucenic, dar sinaxarele bizantine și slave nu pomenesc mucenicia lui. Un izvor sârbesc spune că a suferit mucenicia la sfârșitul veacului întâi.

Scrierile atribuite lui Dionisie Areopagitul vorbesc despre Ierotei, ca despre un imnograf desăvârșit, atât de cuprins și de scos din sine în comuniunea cu lucrurile sfinte pe care le lăuda în cântare, încât tuturor celor care l-⁠au auzit și l-⁠au văzut le părea insuflat de Dumnezeu. Se mai arată că numele Ierotei este unic în literatura greacă și se găsește într-⁠o singură inscripție din Atena. Unii spun că autorul acelor scrieri a folosit nume mai vechi, așa că Ierotei descris acolo ar putea fi o creație sau un omagiu.

După tradiție, Ierotei a fost de față, împreună cu Dionisie, la înmormântarea Maicii Domnului la Ierusalim. A stat în mijlocul apostolilor și i-⁠a mângâiat cu cântări și imnuri, pe care le-⁠a cântat însoțit de instrumente muzicale. De aceea, din veacul al VI-⁠lea, chipul lui, împreună cu al lui Dionisie, este un însemn al iconografiei Adormirii, unde cei doi sfinți stau în spatele patului Fecioarei, lângă Hristos. Este înfățișat ca un bătrân cărunt, cu fruntea mare, cu barbă lată, în veșminte arhierești, cu Evanghelia în mână. Moaștele sale sunt cinstite și în Apus, iar în calendarele apusene pomenirea lui apare din secolul al XIV-⁠lea.