Pavel cel Simplu

Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu a fost un pustnic egiptean din secolul al IV-⁠lea, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, dat drept pildă de simplitate duhovnicească. Sfântul Ioan Scărarul scrie că „Pavel cel Simplu ne-⁠a fost pildă limpede, căci a fost rânduiala și chipul simplității fericite”. Nu trebuie confundat cu Pavel din Teba, socotit întâiul pustnic. Biserica îl pomenește la 4 octombrie și la 7 martie.

Viața lui este povestită de Paladie din Helenopolis, în „Istoria lausiacă”, și de Rufin, în „Istoria monahilor”. Era un țăran care, la șaizeci de ani, a aflat că soția lui, frumoasă, îl înșela, și a părăsit-⁠o ca să devină pustnic, după ce îi suferise cu răbdare jignirile. A venit la Antonie și i-⁠a spus dorința lui de a deveni monah. Antonie i-⁠a răspuns că este cu neputință ca un om de șaizeci de ani să aleagă o viață atât de aspră, și l-⁠a îndemnat să se mulțumească cu viața unui lucrător cucernic și recunoscător. Pavel nu s-⁠a mulțumit și a stăruit să fie primit. Antonie i-⁠a spus să meargă la o mănăstire de obște, apoi a închis ușa, iar Pavel a rămas afară. În a patra zi, de teamă ca Pavel să nu moară, Antonie l-⁠a primit. L-⁠a pus să țeasă o funie din frunze de palmier, apoi să o desfacă și s-⁠o țeasă iar. Seara, la masă, Antonie a luat o coajă de pâine și a dat trei lui Pavel. După ce a mâncat fiecare câte una, Antonie i-⁠a spus lui Pavel să mai mănânce una. „Dacă mai ai, voi mânca”, a zis Pavel, „dar nu dacă tu nu mănânci”. „Am mâncat destul pentru un monah”, a spus Antonie. „Atunci mie îmi ajunge una, căci vreau să fiu monah”, a răspuns Pavel. Antonie a continuat să-⁠i încerce răbdarea și smerenia prin muncă grea, post aspru, priveghere de noapte, psalmodiere necontenită și metanii. Impresionat de străduința lui, l-⁠a lăsat într-⁠o chilie aparte, la câteva mile de a lui.

Cu vremea, Pavel a primit darul vederii înainte și puterea de a scoate demonii. Odată, când i-⁠a fost adus lui Antonie un tânăr stăpânit de un duh nespus de rău, unul dintre căpeteniile întunericului, Antonie a spus: „Nu e treaba mea, căci n-⁠am primit de la Dumnezeu putere asupra celor mai puternici demoni, dar Pavel cel Simplu are acest dar”. L-⁠a dus la Pavel, care a poruncit demonului în numele lui Antonie să iasă. Demonul a refuzat. Atunci Pavel s-⁠a urcat la amiază pe o piatră, ca un stâlp neclintit, și s-⁠a rugat lui Hristos că nu va coborî nici nu va gusta pâine sau apă până când nu va fi ascultat. Demonul a strigat că iese și, ieșind, s-⁠a prefăcut într-⁠un șarpe mare și s-⁠a aruncat în Marea Roșie. Așa a biruit Pavel pe diavol prin simplitate și smerenie, căci pe demonii mici îi izgonesc cei mari în credință, iar pe căpeteniile demonilor îi biruiesc cei smeriți. Avea și darul vederii în suflet. A adormit în jurul anului 340.