Amun din Nitria

Cuviosul Amun (Ammon, Ammonas, Abba Amoun) din Nitria a fost un ascet egiptean din veacul al IV-⁠lea, întemeietorul uneia dintre cele mai vestite obști monahale din Egipt, cea din Nitria. Sfântul Atanasie cel Mare îl pomenește în Viața Sfântului Antonie cel Mare. Numele lui este cel al vechiului zeu egiptean Amon.

S-⁠a născut în Egipt, într-⁠o familie înstărită. Rămas orfan, a fost împins de rude să se căsătorească la douăzeci de ani (după alte surse, la douăzeci și doi), dar și-⁠a convins mireasa, după învățătura Apostolului Pavel din Epistola întâi către Corinteni, să trăiască amândoi în curăție. Au viețuit astfel optsprezece ani, muncind și rugându-⁠se, cultivând, se spune, balsam. După aceea, la dorința soției, s-⁠au despărțit: Amun s-⁠a retras în pustia Nitriei și Sketei, la sud de lacul Mareotis, iar ea a întemeiat o mănăstire de femei în propria casă. El își vizita soția-⁠soră de două ori pe an și a trăit în pustie douăzeci și doi de ani până la sfârșit. A lucrat în duhul Sfântului Antonie cel Mare și și-⁠a adunat monahii sub îndrumarea lui, schimbând pe pustnicii singuratici într-⁠o mănăstire; obștea de la Nitria a ajuns să aibă, în vremea ei de înflorire, cinci mii de monahi. După tradiție, sfătuit de Antonie, ar fi întemeiat și obștea de la Kellia, mai spre sud, dar aceasta nu se poate dovedi; este sigur că evlavia și faima lui au atras alți oameni în acele locuri.

S-⁠a spus că avea darul vindecării și al vederii cu duhul. Ucenici ai lui, pomeniți în Pateric, au fost Veniamin, Macarie Alexandrinul, Pambo și Pior. Anul morții nu se cunoaște, dar se crede că a murit la vârsta de șaizeci și doi de ani, înaintea lui Antonie cel Mare; acesta, după Atanasie, a văzut sufletul lui Amun purtat de îngeri la cer, și se socotește că Amun s-⁠a stins în jurul anului 320. I se atribuie șaptesprezece sau nouăsprezece Reguli ale ascetismului, păstrate în manuscris grecesc, douăzeci și două de Așezăminte ascetice, scrisori și Învățături pentru începători, rămase în greacă, latină și engleză. Istoricii Paladie, Sozomen și Socrate povestesc multe despre evlavia, firea și minunile lui. Se pomenește la 4 octombrie; în Biserica Coptă, la 20 pașons.