Eliconida din Corint

Sfânta Muceniță Eliconida din Corint s-⁠a născut la Salonic, în veacul al III-⁠lea, și a fost crescută creștină. Pe vremea împăraților Gordian și Filip (Gordian al III-⁠lea și Filip Arabul) s-⁠a mutat la Corint, unde mustra pe toți cei care aduceau jertfe idolilor. Biserica Sârbă o pomenește la 28 mai după calendarul vechi, adică 10 iunie după cel nou.

Când dregătorul Perinie a sfătuit-⁠o să aducă jertfă idolului Asclepiu, Eliconida i-⁠a răspuns că este slujitoarea lui Hristos și nu știe cine este Asclepiu, și că poate face ce vrea. Pentru aceasta a fost dusă la judecată și chinuită cu chinuri grele: a fost închisă și chinuită cu smoală și foc. După tradiția creștină, a fost aruncată în foc, dar din trupul ei a ieșit mult sânge și a stins focul, iar ea a rămas vie. A fost aruncată în fața leilor, dar ei nu au atacat-⁠o. Lăsată să intre în templu ca să aducă jertfă idolilor, ea a sfărâmat idolii (după izvorul bulgar, statuile Atenei, ale lui Zeus și ale lui Asclepiu), iar prin aceasta l-⁠a mâniat și mai mult pe chinuitor.

Se pomenește și că, pe când zăcea rănită în temniță, i s-⁠a arătat însuși Domnul Iisus Hristos cu arhanghelii Mihail și Gavriil, i-⁠a vindecat rănile și a mângâiat-⁠o și a întărit-⁠o. După izvorul bulgar, după ce Perinie a fost înlocuit de Antipater Iustin, noul dregător a silit-⁠o iar să se lepede de credința creștină și, când ea a refuzat din nou, a fost aruncată într-⁠un cuptor, în care, după viața ei, flăcările nu au atins-⁠o. După alte chinuri, Eliconida a murit. Izvorul sârb pomenește numai pe Perinie.

Apoi a fost scoasă la locul de osândă ca să i se taie capul cu sabia, iar Iustin a osândit-⁠o la decapitare. Înainte de tăiere s-⁠a rugat ca Dumnezeu s-⁠o primească în rai. Creștinii cred că, la sfârșitul rugăciunii, s-⁠a auzit din cer un glas care o chema să vină, căci îi sunt gata și cununa, și tronul. Apoi i s-⁠a tăiat capul cu sabia. A fost îngropată cu mare evlavie și cinste de creștinii din partea locului.