Eligiu de Noyon

Sfântul Ierarh Eligiu de Noyon (Eloi) a fost aurar, sfetnic la curtea francilor și episcop de Noyon-⁠Tournai. S-⁠a născut la 11 iunie 588 la Chaptelat, lângă Limoges, în Franța, într-⁠o familie galo-⁠romană, și a adormit la 1 decembrie 660.

Tatăl său, văzându-⁠i talentul, l-⁠a dat în ucenicie aurarului Abbon, stăpânul monetăriei din Limoges. Apoi a ajuns la curtea francilor din Neustria, unde regele Clotar al II-⁠lea i-⁠a încredințat un tron de aur împodobit cu pietre scumpe; din aurul primit pentru unul, se spune, a făcut două, fără nicio înșelăciune. A lucrat și basoreliefurile de pe mormântul Sfântului Germain al Parisului, iar regele l-⁠a făcut stăpân al monetăriei din Marsilia. Lucrările lui s-⁠au păstrat până la Revoluția Franceză.

După moartea lui Clotar, în 629, regele Dagobert I l-⁠a făcut sfetnicul lui principal. Faima lui a crescut atât de mult, încât solii căutau mai întâi sfatul lui înainte de a merge la rege. A îndemnat pe Iudicael al Bretaniei să încheie pace cu Dagobert la Creil. Și-⁠a folosit trecerea pe lângă rege ca să obțină milostenii pentru săraci și ca să răscumpere robi captivi, mai ales saxoni, aduși la târgul de robi din Marsilia. Împreună cu prietenul său Audoin (Ouen) de Rouen a trăit la curte după aspra regulă monahală irlandeză adusă în Galia de Columban. A întemeiat în 632 mănăstirea Solignac, lângă Limoges, și o mănăstire de maici la Paris, unde trei sute de fecioare erau povățuite de stareța Aurea. A zidit bazilica Sfântul Pavel și a refăcut bazilica Sfântului Marțial din Paris, și a înălțat morminte alese pentru moaștele Sfinților Martin de Tours și Dionisie.

După moartea lui Dagobert, în 639, în vremea regenței reginei Nanthild, a fost hirotonit preot, în 640, și a purtat o campanie încununată de succes împotriva simoniei, ceea ce a dus la o poruncă regală care oprea vânzarea slujirilor bisericești. Numit episcop de Noyon-⁠Tournai în 642, a întemeiat multe mănăstiri și biserici și a lucrat pentru convertirea păgânilor din Flandra, în ținuturile din jurul Anversului, Gentului și Courtrai-⁠ului. Se povestește că a vindecat un cal cuprins de demon, tăindu-⁠i și lipindu-⁠i la loc, minunat, piciorul din față. Este ocrotitorul cailor și al celor ce lucrează cu ei, al aurarilor și al meșterilor în metale.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 1 decembrie, după stilul nou.