Elisei de la Radonej

Sfântul Cuvios Elisei de la Radonej, ierodiacon al Mănăstirii Sfânta Treime a Sfântului Serghie, a fost rudă și ucenic al Sfântului Cuvios Serghie de la Radonej și s-⁠a născut înainte de 1332. Singurul izvor despre el este Viața Sfântului Serghie, scrisă de Epifanie cel Înțelept în jurul anilor 1418-1419. Viața nu cuprinde date precise, așa că faptele biografiei lui se reconstituie din știri indirecte.

După Viață, la începutul anilor 1330, probabil după foametea din 1332, un grup mare de locuitori din Rostov s-⁠a mutat în Marele Cnezat al Moscovei, între ei boierul Chiril și unchiul acestuia, Anisim, tatăl lui Elisei, care s-⁠a mutat la Radonej cu mai-⁠marele oștirii, Protasie. Viața spune că mulți dintre cei mutați au venit cu neamul lor din Rostov, dar nu arată de unde anume venea Anisim.

Numele lui Elisei nu apare între cei mutați, deci se poate presupune că Anisim a venit singur, iar fiul lui a rămas la Rostov și a ajuns la Mănăstirea Sfânta Treime mai târziu, după ce tatăl s-⁠a așezat acolo. Viața îl pomenește pe tatăl lui Elisei printre primii doisprezece viețuitori ai mănăstirii, adunați pe Makovets înaintea punerii Sfântului Serghie egumen, în 1354. Autorul lămurește că Anisim era diacon și tatăl diaconului pe nume Elisei. Potrivit arhimandritului Leonid Kavelin, Elisei a fost îngropat sub catedrala Sfintei Treimi a mănăstirii.

Canonizarea lui Elisei este întărită prin trecerea numelui în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, întemeiat în 1964 din inițiativa arhiepiscopului Nicodim al Iaroslavlului și Rostovului, și în Soborul sfinților din Radonej, a cărui sărbătorire s-⁠a rânduit la 10 iulie 1981 cu binecuvântarea Patriarhului Pimen. Se pomenește la 19 iulie și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.