Elpidie

Sfântul Mucenic Elpidie a pătimit în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), împreună cu Sfinții Mucenici Marcel și Eustohie. Era un înalt dregător la curtea imperială.

Ca pe un creștin, au fost dați judecății împărătești, împreună cu Marcel și Eustohie. Mucenicii au răbdat multe chinuri cumplite și și-⁠au dat sufletul aruncați în foc. În locul unde creștinii au îngropat rămășițele sfinților s-⁠a făcut o arătare minunată a lui Hristos cu o ceată de îngeri, iar Domnul l-⁠a înviat pe Elpidie. Atunci împăratul a poruncit să fie prins din nou. În timpul chinurilor, la rugăciunea lui, idolii aflați în apropiere s-⁠au prefăcut în pulbere. Mai mult de șase mii de păgâni care au văzut această minune s-⁠au întors la Hristos. Elpidie a fost ars din nou.

Sinaxarul îi pomenește pe Elpidie, Marcel și Eustohie la 28 noiembrie (stil nou).