Elpidie Capadocianul

Sfântul Elpidiu Capadocianul a fost egumen și sfânt din Asia Mică, în veacul al IV-⁠lea. După tradiție, a trăit douăzeci și cinci de ani într-⁠o peșteră din Capadocia. În jurul lui s-⁠au nevoit Eustahiu (Eustachio) și Enesiu (Ennesio). Pomenirea lui este la 2 septembrie, după izvoarele de limbă rusă și engleză. Este cinstit în Biserica Romano-⁠Catolică.

Așezarea Cluana, din Marche, a primit moaștele sfântului în veacul al VII-⁠lea, în schimbul unor pământuri. Moaștele lui Elpidiu și ale tovarășilor lui, Eustahiu și Enesiu, au fost date locuitorilor din partea locului, iar orașul s-⁠a numit mai târziu Sant'Elpidio a Mare. Se socotește că moaștele lui Elpidiu au scăpat orașul de un asediu al longobarzilor: după tradiție, sfântul s-⁠a arătat pe cer și a îndemnat pe locuitori să apere așezarea.

Izvorul sârb vorbește despre alți sfinți mucenici cu numele Elpidiu, Marcel și Eustochiu, din Asia Mică, în veacul al IV-⁠lea, pomeniți de Biserica Ortodoxă la 15 (28) noiembrie. Elpidiu a fost senator pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Ca creștin, a fost adus la judecată înaintea lui Iulian. Pentru că a refuzat să se lepede de creștinism, a fost osândit la chinuri. Împreună cu el au fost chinuiți creștinii Eustochiu și Marcel. Pe toți trei i-⁠au legat de cai sălbatici și de tauri, ca să fie sfâșiați. După viață, animalele au încetat într-⁠un chip de neînțeles să se mai miște. După aceea au fost bătuți din nou și aruncați în foc, în care au murit. Trupurile acestor sfinți mucenici au fost îngropate pe muntele Carmel. După aceea cam șase mii de păgâni s-⁠au întors la creștinism. Cele două tradiții par să fie amestecate în izvoare: nu este limpede dacă este vorba de același Elpidiu.