Mamant din Cezareea

Sfântul Mucenic Mamant din Cezareea a fost un tânăr mucenic din veacul al III-⁠lea, în vremea împăratului Aurelian. Părinții lui, Teodot și Rufina, au murit și ei pentru credință. Este cinstit în Răsărit și în Apus, de la Cipru și Liban până în Spania și Franța. Este prăznuit la 2 septembrie, iar în Liban și la 15 septembrie.

Nașterea și copilăria S-⁠a născut în temniță, unde se aflau părinții lui creștini, Teodot și Rufina, închiși pentru credință. Izvoarele nu se potrivesc asupra locului: unele spun Cezareea Capadociei, altele Gangra din Paflagonia. Tatăl a murit curând, iar mama la naștere. După tradiție, unei văduve bogate și evlavioase, Amia, i s-⁠a arătat în vis un înger care a îndemnat-⁠o să meargă la temniță, să-⁠i îngroape pe cei adormiți și să ia pruncul. Același izvor povestește că cel dintâi cuvânt al copilului a fost mama, de unde i s-⁠ar trage numele. Amia l-⁠a crescut în duh creștin și a murit când el avea cincisprezece ani.

Mucenicia În școală a arătat o isteție neobișnuită și nu și-⁠a ascuns credința, ci a mărturisit-⁠o înaintea celor de o vârstă cu el, batjocorind idolii. A fost prins și chinuit. Spre sfârșit a fost înfățișat împăratului Aurelian, care i-⁠a cerut să se lepede măcar cu gura de Hristos. Răspunsul lui din Prolog este că nu se va lepăda de Hristos nici cu inima, nici cu gura. A fost bătut, ars cu făclii și aruncat în mare, dar un înger l-⁠a scăpat și l-⁠a dus pe un munte înalt de lângă Cezareea. Acolo s-⁠a nevoit în singurătate și rugăciune, iar fiarele sălbatice se îmblânzeau de sfințenia lui. Se spune că caprele sălbatice veneau la el, el le mulgea și făcea brânză, din care se hrănea și pe care o vindea, dând banii săracilor.

Găsit din nou de prigonitori, a fost aruncat în temniță, unde, după o relatare, muriseră de foame patruzeci de întemnițați. La rugăciunea lui, un porumbel a intrat pe fereastră și i-⁠a hrănit pe toți, iar noaptea ușile s-⁠au deschis. Mamant a rămas, dornic să-⁠și dea viața pentru Hristos. A fost scos în arenă, unde fiarele nu numai că nu l-⁠au atins, ci s-⁠au gudurat pe lângă el. Potrivit tradiției, un leu l-⁠a luat pe spate. În cele din urmă, un preot păgân l-⁠a străpuns cu un trident, iar el și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. O tradiție alternativă spune că a fost sfâșiat de lei. Din moaștele lui s-⁠au făcut multe vindecări.

Cinstirea Centrul cinstirii lui a fost Cezareea, apoi, odată cu mutarea moaștelor, Langres, în Franța, unde catedrala îi poartă numele și este ocrotitorul eparhiei. La Cipru este cinstit mai ales la Morphou, în mănăstirea care îi poartă numele, a treia ca însemnătate dintre locurile de închinare ale ciprioților după Sfântul Varnava și Sfântul Apostol Andrei. Povestea populară din Cipru îl înfățișează ca pe un sihastru sărac care a scăpat de dări călărind un leu. În Liban numele lui îl poartă multe biserici și mănăstiri, între care Deir Mimas, unde în fiecare an are loc praznicul din 15 septembrie. Prin pelerinii de la Santiago de Compostela, cinstirea s-⁠a răspândit și în Spania, unde este San Mamés. În Rusia a fost socotit ocrotitor al oilor și caprelor. Un izvor spune că, după Povestea vremurilor trecute, rușii ajunși la Constantinopol în vremea lui Oleg se opreau la biserica Sfântului Mamant.