Varsanufie Lebedev

Sfântul Ierarh Mucenic Varsonofie (în lume Vasile Pavlovici Lebedev, 1871-1918) a fost episcop de Kirillov, vicar al eparhiei Novgorod, misionar printre staroveri și păzitor al comorilor mănăstirii Kirillo-⁠Belozerski. A fost ucis fără judecată de bolșevici în septembrie 1918, pe muntele Zolotuha de lângă Kirillov, împreună cu alții. Se pomenește la 2 septembrie după calendarul vechi, adică 15 septembrie pe cel nou. A fost proslăvit local în 1999 și, în august 2000, pentru cinstire în toată Biserica.

Familia și formarea

S-⁠a născut în 1871 în satul Staruhino, gubernia Novgorod. Tatăl lui, Pavel Mihailovici Lebedev, era citeț la biserica Sfântul Nicolae, iar mama, Agripina Ivanovna, a rămas văduvă când Vasile avea opt ani, cu opt copii în grijă. Frate-⁠su Alexei, în monahism Arsenie, a fost împușcat la 17 decembrie 1937. A terminat școala duhovnicească din Borovici și seminarul din Novgorod (1894), unde a fost influențat de învățătorul Nicolae Sperovski, istoricul schismei, viitor arhiepiscop.

Misionar printre staroveri

Din 1894 a fost ajutor al misionarului eparhial. Încă elev în clasa a șaptea, cunoștea cărțile vechi tipărite și mergea la dispute cu staroverii. La 1 aprilie 1895 a primit tunderea cu numele Varsonofie. A hotărât mult în alegerea acestei căi întâlnirea cu vestitul misionar Pavel de Prusia, cu un an înainte de moartea acestuia. La 9 aprilie 1895 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 30 iulie ieromonah, la mănăstirea Sfântul Antonie din Novgorod. Din 1896 a fost misionar-⁠predicator al eparhiei, a convins pe mulți staroveri să treacă la înoredinție (să recunoască autoritatea Sinodului, păstrând vechile rânduieli), a ridicat mai multe biserici de acest fel și a slujit în ele după cărțile vechi. A publicat articole și cărți misionare, a ținut cursuri scurte pentru preoți și a fost unul dintre organizatorii unei noi mănăstiri în ținutul Borovici, azi pustia Piatnițkaia. A luat parte la congrese misionare la Kazan (1897) și Kiev (1908) și, în 1909, la Moscova, la un congres al staroverilor. În 1909 a fost ridicat arhimandrit. În 1911 a cercetat activitatea ioanitilor din Pskov, pe care Sinodul i-⁠a socotit în 1912 o sectă de tip hlîst.

Episcopul și mucenicia

La 8 ianuarie 1917 a fost hirotonit episcop de Kirillov în catedrala Sfânta Sofia din Novgorod, în prezența viitorilor mucenici Veniamin de Gdov și Iuvenalie de Kașira. A fost predicator înzestrat și a întemeiat la Kirillov Frăția femeilor și bărbaților ortodocși, pentru păzirea sfinteniilor, mai ales ale mănăstirii Kirillo-⁠Belozerski. Cu binecuvântarea lui s-⁠a început restaurarea icoanei hramului catedralei Adormirii și a celei mai vechi icoane a lui Chiril de la Beloozero. A dat jumătate din casa arhierească pentru un muzeu în mănăstire.

La 14 septembrie 1918, pe când se întorcea de la inspectarea vechilor odoare ale mănăstirii Gorițki, împreună cu istoricul de artă Alexandr Anisimov, a fost arestat și închis la Kirillov. A doua zi a fost executat fără judecată, de un detașament punitiv, pe muntele Zolotuha. Cu el au fost uciși stareța Serafima (Elisaveta Sulimova) a mănăstirii Ferapontov, Mihail Trubnikov, Nicolae Burlakov, Anatolie Barașkov și Filip Marîșev. Trupurile au fost îngropate acolo, într-⁠o groapă comună. În anii 1960 mormântul a fost distrus și pe loc s-⁠a ridicat un grajd de porci. În 1998 s-⁠a așezat o cruce, iar în 2005 o capelă.