Iust de Lyon

Sfântul Iust a fost al treisprezecelea episcop al Lyonului, în Galia, în a doua jumătate a veacului al IV-⁠lea, apoi pustnic în pustia Sciției din Egipt. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică și este pomenit la 2 septembrie. Viața lui arată un păstor blând și învățat, care a părăsit scaunul episcopal pentru pocăință și liniște.

Începuturile

S-⁠a născut în prima jumătate a veacului al IV-⁠lea, la Tournon, pe Ron, într-⁠o familie aleasă, după unele izvoare cea a cârmuitorului ținutului Vivarais. Părinții l-⁠au dat să se învețe sub îndrumarea Sfântului Pascasiu, episcopul Viennei. După moartea acestuia, Claudiu, urmașul său, l-⁠a făcut diacon al Bisericii din Vienne. Un biograf apropiat vremii îl descrie ca pe un om blând și milostiv.

Episcop al Lyonului

În jurul anului 350, scaunul Lyonului a rămas vacant, iar Iust, după unele izvoare împotriva voinței lui, a fost ales episcop. Ca ierarh al capitalei Galiei, a luat parte la Sinodul de la Valence din 374, care s-⁠a ocupat de disciplina clerului și a credincioșilor, și la Sinodul de la Aquileia din 381, adunat de Sfântul Ambrozie al Milanului. La Aquileia, episcopii Palladiu și Secundian, sprijiniți de împărăteasa Iustina, ceruseră un sinod general pentru a cerceta credința Bisericii față de arianism. Ambrozie a primit numai un sinod local, dar împăratul Grațian a îngăduit și altor episcopi să vină. Iust a fost între cei treizeci și doi de arhierei care au respins arianismul și i-⁠au osândit pe Palladiu și Secundian.

A păstrat o corespondență cu Ambrozie, din care s-⁠au păstrat doar două scrisori ale acestuia, despre locuri din Sfânta Scriptură. Ele arată că Iust era socotit om de mare învățătură.

Pustnicul

După sinod, un om cuprins de nebunie a ucis cu sabia mai multe persoane pe străzile Lyonului și s-⁠a refugiat în biserică. Episcopul a apărat dreptul de azil, în ciuda amenințărilor. Până la urmă, un magistrat l-⁠a convins să predea omul, dând cuvântul că judecata se va face după lege. Dar, de îndată ce a ieșit din biserică, nefericitul a fost smuls de mulțime și omorât.

Iust s-⁠a socotit vinovat și nevrednic să mai păstorească. A lăsat scaunul și s-⁠a retras la casa sa din Tournon, iar prietenii nu l-⁠au putut convinge nici că nu poartă vina, nici să se răzgândească. Într-⁠o noapte a plecat în taină, prin Arles spre Marsilia, ca să se îmbarce spre Alexandria. Citețul catedralei, Viator, a bănuit planul și l-⁠a urmat. L-⁠a ajuns la Marsilia și au plecat împreună spre Egipt.

În pustia Sciției, la câteva zeci de mile spre sud de Alexandria, au intrat în obștea monahilor de acolo, în vremea când cârmuitor al lor era Sfântul Macarie Egipteanul, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. Monahii trăiau în chilii izolate și se adunau doar sâmbăta pentru Dumnezeiasca Liturghie. Se hrăneau din munca mâinilor și din hrană foarte săracă, iar viața lor era făcută din post, rugăciune, tăcere și priveghere.

După câțiva ani, un pelerin care îl recunoscuse pe Iust a dus vestea la Lyon. Credincioșii, dornici să-⁠și recapete episcopul, au trimis o solie condusă de preotul Antioh. Acesta l-⁠a găsit, dar nu l-⁠a putut îndupleca să se întoarcă, iar mai târziu Antioh însuși a fost ales episcop al Lyonului.

Moartea și cinstirea

Sfântul Iust a adormit în Domnul într-⁠o mănăstire din Sciția, în apropiere de Wadi El Natrun de azi, în anul 389 sau 390. Antioh a dus trupul său și pe cel al lui Viator, mort la scurtă vreme după el, la Lyon și le-⁠a așezat în Biserica Macabeilor, pe care a numit-⁠o apoi Saint-⁠Just. La sfârșitul veacului al IV-⁠lea un monah din Lyon a scris viața sfântului. Numele lui îl poartă astăzi una dintre bisericile principale din Vechiul Lyon.