Vladimir Morinski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir (Vladimir Alexandrovici Morinski) a fost preot, născut la 24 iunie 1883 la Sankt Petersburg și împușcat la 15 septembrie 1937 în Kazahstan. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți ca sfânt sfințit mucenic, în 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 2 (15) septembrie și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

A rămas orfan de timpuriu și a fost dat spre creștere unui cor bisericesc particular de ocrotire. În 1903, împreună cu corul, s-⁠a mutat la Moscova și a cântat în bisericile ei. În 1912 a primit locul de învățător de cântare în orașul Klin. În același timp, vreme de o jumătate de an a fost dirijor al corului catedralei. Apoi s-⁠a mutat în satul Spas-⁠Kvașonki, ținutul Kaliazin, gubernia Tver, unde a predat cântarea la școala locală și a condus corul bisericesc. Între 1916 și 1917 a slujit ca soldat în regimentul 238 de infanterie de rezervă din Orel. În 1917 a predat cântare în școlile Moscovei. Din 1924 a lucrat în diferite instituții sovietice și a cântat în cor.

La 27 iulie 1934 a fost hirotonit diacon pentru biserica Sfinților Mucenici Adrian și Natalia din Losinoostrovskaia, lângă Moscova (azi în cuprinsul Moscovei). În august a fost hirotonit preot la aceeași biserică. A împlinit cu râvnă îndatoririle de păstor și era cunoscut ca rugător sârguincios și nevoitor. Mai târziu, la anchetă, martorii au povestit că prin rugăciunile preotului se petreceau vindecări.

A fost arestat prima oară la 1 aprilie 1935, sub învinuirea de agitație antisovietică, și închis în închisoarea Butîrka. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost osândit la trei ani de lagăr în secția Burmino a lagărului Karaganda, unde a lucrat ca șef al unui depozit de furaje. A doua oară a fost arestat în lagăr la 1 septembrie 1937, în procesul de grup al episcopului Damaschin (Țedrik). A fost învinuit că, „fiind deținut și ispășindu-⁠și pedeapsa în Karlag, și-⁠a continuat activitatea contrarevoluționară, care a constat în aceea că se adunau Țedrik, Morinski și Lilov și făceau cântare de rugăciuni în clădirea oficiului poștal, iar cu Goreaciov au făcut de mai multe ori citirea rugăciunilor de seară și îl îndemnau pe un deținut să nu renunțe la treapta sfințită”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost împușcat prin hotărârea troicii administrației NKVD pentru regiunea Karaganda din 10 septembrie 1937, împreună cu episcopul Damaschin, cu Eufimie (Goreaciov) și alții.