Emilian din Italia

Sfântul Cuvios Emilian din Italia, în lume Victorin, a fost roman de neam și până la bătrânețe a dus o viață păcătoasă. În cele din urmă s-⁠a pocăit, s-⁠a retras într-⁠o mănăstire, a primit monahismul cu numele Emilian și și-⁠a petrecut restul zilelor slujind smerit lui Dumnezeu, uimind frăția prin ascultarea lui fără cârtire și prin postul aspru.

Monahii au văzut că noaptea Emilian merge pe ascuns la o peșteră aflată nu departe de mănăstire. Într-⁠o zi, egumenul l-⁠a urmărit și l-⁠a găsit în peșteră, rugându-⁠se cu lacrimi de umilință, învăluit într-⁠o lumină nepământească, și a auzit un glas de sus: „Emilian, ți se iartă păcatele”. Adânc mișcat de cele întâmplate, egumenul l-⁠a rugat după slujba de dimineață pe bătrân să le povestească fraților taina lui, iar sfântul le-⁠a vorbit tuturor despre marea milă a lui Dumnezeu față de el.

Atunci egumenul a lămurit frăția: Domnul ar fi putut să-⁠i ierte păcatele și în tăcere, dar, pentru noi toți, Și-⁠a arătat mila prin lumină și glas, ca să vedem bunătatea și mila Lui față de păcătoșii care se pocăiesc sincer.

Cuviosul Emilian a petrecut restul vieții în bucurie duhovnicească și s-⁠a mutat cu pace la Domnul. Se pomenește la 20 martie (stil nou).