Emilian din Roma

Sfântul Emilian din Roma, numit în lume Victorin, s-⁠a născut roman și până la bătrânețe a dus o viață păcătoasă. În cele din urmă s-⁠a pocăit, s-⁠a retras într-⁠o mănăstire și s-⁠a făcut monah, luând numele Emilian. Restul zilelor l-⁠a slujit smerit pe Dumnezeu, uimind pe frați prin ascultarea lui fără cârtire și prin postul aspru. Monahii observaseră că noaptea Emilian mergea pe ascuns la o peșteră de lângă mănăstire. Odată, egumenul l-⁠a urmărit și l-⁠a găsit în peșteră rugându-⁠se cu lacrimi de umilință, luminat de o lumină nepământească. A auzit un glas: „Emilian, păcatele tale sunt iertate.”

Profund mișcat, egumenul l-⁠a rugat după slujba de dimineață pe bătrân să spună frăților taina lui, iar sfântul a istorisit tuturor marea milă a lui Dumnezeu față de el. Egumenul le-⁠a zis: „Domnul ar fi putut să-⁠i ierte păcatul în ascuns, dar pentru noi a arătat mila Sa prin lumină și glas, ca să vedem harul și mila Lui față de păcătoșii care se pocăiesc.” Emilian și-⁠a petrecut restul zilelor în bucurie duhovnicească și a trecut în pace la Domnul. Este pomenit la 7 martie (stil nou; 20 martie pe stil vechi).

Sinaxarele grecești amintesc, la aceeași dată, și pe un alt sfânt Emilian Romanul, mort mucenic la Roma în anul 259 împreună cu Iacob și Marian.