Engrația

Sfânta Muceniță Engrația de Braga (cunoscută și ca Encratis, Engrația de Carbajales sau de Badajoz) a fost o fecioară mucenică din veacul al XI-⁠lea. S-⁠a născut în jurul anului 1030 la Braga, în ținutul de azi al Portugaliei, sau, după alți autori, la Badajoz, și a murit în jurul anului 1050 lângă Carbajales, în apropiere de Zamora, în regatul Leon.

Potrivit istoriei tradiționale, la vreo douăzeci de ani părinții ei au logodit-⁠o cu un nobil maur (sau creștin, după autori); ea a refuzat cu hotărâre căsătoria, fiindcă făcuse jurământ de curăție veșnică și voia să-⁠și închine viața lui Dumnezeu, și a fugit. Logodnicul, simțindu-⁠se jignit, a urmărit-⁠o și a găsit-⁠o în munții Carbajales; plin de mânie, a hotărât să o ucidă și i-⁠a tăiat capul, uneori se spune în timp ce se ruga. Trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un lac din apropiere, iar capul a fost dus de logodnic ca trofeu. Aproape toți autorii leagă întâmplarea de domnia lui Ferdinand I de Leon, în jurul anului 1050.

Pustnici din ținut, cinstitori ai Sfântului Augustin, i-⁠au găsit trupul și l-⁠au așezat într-⁠un paraclis; mai târziu a fost mutat în mănăstirea din Carbajales. Capul ar fi fost aruncat de logodnic în râul Guadiana, aproape de Badajoz, și găsit de un păstor, apoi dus în catedrală; Biserica din Badajoz o cinstește solemn din 1580. Sărbătoarea ei liturgică este la 17 februarie, după calendarul apusean (stil nou). Nu trebuie confundată cu Sfânta Engrația din Saragossa, care a trăit cu veacuri înainte.