Engrația de Segovia

Sfânta Muceniță Engrația de Segovia a trăit în secolele al VII-⁠lea și al VIII-⁠lea (aproximativ 642-715) la Segovia și a fost mucenicită de sarazini, împreună cu cei doi frați ai ei, Frutos și Valentin, la invazia lor în Peninsula Iberică. Era sora Sfântului Frutos de Segovia.

Se știe puțin sigur despre viața ei. Venea dintr-⁠o familie cu oarecare avere și cu credință creștină puternică. Când părinții au murit, Engrația și frații ei au rămas singuri și, din plictiseală, au dus o viață dezordonată, de huzur și de invidii. Lucrurile s-⁠au schimbat când Frutos, fără un motiv cunoscut, a hotărât să părăsească acest fel de viață. Engrația și Valentin i-⁠au urmat pilda: și-⁠au dat bunurile celor nevoiași și au început o viață de asceză, rugăciune și pocăință pentru păcatele oamenilor. Au ieșit din oraș și s-⁠au așezat pe malul râului Duratón, unde au făcut trei schituri, câte unul pentru fiecare, aproape de Sepúlveda de azi, în Hoces del Duratón.

Engrația a fost mucenicită și decapitată de sarazini, odată cu frații ei. Frutos a avut întotdeauna rolul cel mai activ, a ajutat multe victime ale musulmanilor și de aceea este mai amintit la Segovia. Trupurile celor trei au fost păstrate și cinstite în schitul lui Frutos până în secolul al XI-⁠lea. După recucerirea creștină, în 1076, regele Alfonso VI a dăruit schitul mănăstirii Santo Domingo de Silos, care a reînnoit lăcașul și l-⁠a sfințit în 1100 arhiepiscopul Bernard de Toledo. În 1125 moaștele celor trei sfinți au trecut în catedrala din Segovia. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite.