Ermi din Roma

Sfântul Mucenic Ermi din Roma a fost unul dintre cei douăzeci de mucenici care au pătimit în veacul al III-⁠lea împreună cu fecioara Hrisia, în soborul episcopului Ipolit al Ostiei. Numele lui este păstrat în șirul celor care au suferit alături de ea.

Chensorin era un înalt demnitar la curtea împăratului Claudiu al II-⁠lea (268-270). Pârât pentru credința în Hristos, a fost aruncat în temniță, unde, în Numele Domnului, a înviat un mort. Minunea a adus la credință douăzeci de ostași, paznici ai temniței, care au fost tăiați cu sabia împreună cu el. Fecioara Hrisia a fost adusă la judecată, a mărturisit fără teamă că este creștină, a fost chinuită cu cruzime și apoi înecată în mare. Savin a fost bătut cu un ciocan greu, atârnat într-⁠un copac și ars cu foc, iar în chinuri și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu.

Alături de Hrisia au pătimit Filicl, Maxim, Herculin, Venerie, Stiracin, Mina, Comod, Ermi, Maur, Eusebiu, Rustic, Monagrei, Amandin, Olimpiu, Ciprian, Teodor, Tribun, preotul Maxim, diaconul Arhelau și episcopul Chirin. Sfântul Ipolit, episcopul Ostiei, portul Romei de la gurile Tibrului, aflând de suferința mucenicilor, deși era înaintat în vârstă, s-⁠a înfățișat la judecată și l-⁠a mustrat pe chinuitor pentru lipsa lui de omenie, numindu-⁠l setos de sânge. Judecătorul înfuriat l-⁠a dat pe sfântul episcop la chinuri. După lungi suferințe l-⁠au legat de mâini și picioare și l-⁠au aruncat în mare.

Sinaxarul îi pomenește pe Ipolit, Chensorin, Savin, Hrisia și pe ceilalți douăzeci de mucenici la 12 februarie (stil nou). Numele lui Ermi nu este cuprins în calendarul actual al Bisericii Ruse.