Eufemia

Sfânta Eufemia din Ourense este cinstită în Galicia, în nord-⁠vestul Spaniei, ca mucenică din vremea împăratului Hadrian. Sursele spun că despre viața ei nu se știe nimic sigur; numeroasele povestiri hagiografice, scrise mai ales în secolul al XVI-⁠lea, nu sunt vrednice de încredere. Nu figurează între sfinții din martirologiul oficial și a fost deseori confundată cu Sfânta Eufimia din Calcedon; sărbătoarea ei, 16 septembrie, cade în aceeași zi.

Povestea tradițională o numără între cele nouă fiice născute dintr-⁠o singură naștere de Calsia, soția guvernatorului roman al Galliciei și Lusitaniei, Lucius Castelius Severus, și o așază în Baiona sau Braga, în anul 119 sau 120. Acest cerc de povestiri se numește legenda celor nouă surori. Moartea ei s-⁠ar fi petrecut sub Hadrian (10 iulie 138 sau mai devreme).

Prin 1060 (după unele izvoare 1090) o păstoriță din Campelo, în ținutul Manín, a descoperit un mormânt din care ieșea o mână cu un inel de aur; luându-⁠l, a pierdut graiul, pe care l-⁠a recăpătat numai după ce a pus inelul la loc. O voce a spus atunci că acolo este mormântul Sfintei Eufemia. Moaștele au fost îngropate sub altarul paraclisului Santa Mariña, între eparhiile Braga și Ourense. În 1159 episcopul de Ourense, Pedro Seguín, a încercat să le mute în catedrala orașului; credincioșii din Braga s-⁠au împotrivit, iar disputa s-⁠a hotărât punând racla într-⁠un car cu boi, care a ajuns la Ourense. În catedrala din Ourense se cinstesc moaștele ei; pânza de in care îi acoperise trupul (secolul al XII-⁠lea) era folosită odinioară ca să fie înfășurați bolnavii. Regele Ferdinand al II-⁠lea al León-⁠ului s-⁠a vindecat în 1160, se spune, prin mijlocirea ei. În 1720 moaștele au fost așezate cu mare alai alături de ale sfinților Facundus și Primitiv.