Eufrasie din Corfu

Sfântul Mucenic Eufrasie din Corfu a fost unul dintre cei șapte tâlhari, Satornin, Iachisol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie, pe care Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru i-⁠au adus la Hristos în temnița din insula Corfu și care au murit mucenici în anul 63 sau puțin după aceea.

Apostolul Iason era din Tars, în Asia Mică, și fusese cel dintâi creștin al orașului; Apostolul Sosipatru era din Ahaia. Amândoi au fost ucenici ai Apostolului Pavel, care i-⁠a numit „rudele” lui (Romani 16, 21). Iason a fost pus episcop în Tars, iar Sosipatru în Iconiu. Cu propovăduirea Evangheliei au pornit spre apus și în anul 63 au ajuns la insula Corfu din Marea Ionică, lângă Grecia.

Acolo au zidit o biserică a Sfântului Întâi Mucenic Ștefan și au botezat mulți. Stăpânitorul insulei a aflat și i-⁠a închis într-⁠o temniță unde se aflau șapte tâlhari. Apostolii i-⁠au adus la Hristos, iar cei șapte, pentru mărturisirea lui Hristos, au murit mucenici într-⁠un cazan cu smoală topită, sulf și ceară.

Temnicerul, văzând nevoința lor, s-⁠a mărturisit creștin și i s-⁠a tăiat mâna stângă, apoi ambele picioare și, la urmă, capul. Pe apostolii Iason și Sosipatru stăpânitorul a poruncit să fie biciuiți și închiși din nou. Fiica stăpânitorului, fecioara Kerkira, aflând cum suferă mucenicii pentru Hristos, s-⁠a mărturisit creștină și și-⁠a împărțit toate podoabele săracilor. Tatăl ei, furios, a încercat să o înduplece, dar ea a stat neclintită, iar el a trimis în temnița ei pe tâlharul Murin ca să o necinstească.

Dar un urs l-⁠a atacat la ușa temniței; Kerkira a alungat fiara în numele lui Hristos și i-⁠a vindecat prin rugăciune rănile lui Murin, apoi l-⁠a luminat cu credința lui Hristos și acesta a fost ucis îndată pentru mărturisirea lui. Stăpânitorul a poruncit să fie incendiată temnița, dar fecioara a rămas vie; atunci a fost spânzurată de un copac, sufocată cu fum și străpunsă cu săgeți. După moartea ei, stăpânitorul a hotărât să-⁠i omoare pe toți creștinii din Corfu. Zenon, Eusebiu, Neon și Vitalie, luminați de apostoli, au fost arși.

Locuitorii au trecut pe o insulă vecină. Stăpânitorul a pornit cu ostași, dar a fost înghițit de valuri. Urmașul lui a poruncit să fie aruncați apostolii într-⁠un cazan cu smoală fierbinte, dar, văzându-⁠i nevătămați, a strigat cu lacrimi: „Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru, miluiește-⁠mă”. Apostolii l-⁠au botezat și i-⁠au dat numele Sebastian. Cu ajutorul lui au ridicat câteva biserici pe insulă și, trăind acolo până la adânci bătrâneți, au înmulțit turma lui Hristos.

Sinaxarul îi pomenește pe Iason, Sosipatru și pe mucenici la 11 mai (stil nou).