Eufrosin Antonov

Sfântul Cuvios Mucenic Eufrosin Antonov, ieromonah, s-⁠a născut la 15 iunie 1885 în satul Menșikovo din ținutul Opocika, gubernia Pskov, în familia țăranilor Anton Kuzmici și Nadejda Andreevna Antonov, și a primit mucenicia prin împușcare la 13 noiembrie 1937, pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Viața monahală

După școala zemstvei din Opocika a ajutat părinții în gospodărie, iar la șaisprezece ani s-⁠a angajat la un negustor și a trăit la el până în 1910. În același an a intrat novice la Pustia Spaso-⁠Eleazar din eparhia Pskov, atras, ca mulți alții, de nevoințele Cuviosului Gavriil Zîrianov, care trăia atunci în mănăstire. Din pricina războiului, mănăstirea a fost evacuată la Pustia Sedmiozerna a Maicii Domnului din eparhia Kazan, unde s-⁠a mutat și Eufrosin, tuns între timp în monahism; în 1922 a fost hirotonit ieromonah.

În 1928 pustia a fost închisă de puterea atee și el a fost trimis să slujească la biserica Învierii din satul Mansurovo, din raionul Laișev. Din 1929 a slujit la biserica Sfinții Petru și Pavel din satul Lujki, regiunea Moscova, iar peste un an a fost numit la biserica Sfânta Treime și Boris și Gleb din satul Anosino. Acolo fusese până de curând Pustia de maici Anosino, mai întâi mănăstire de obște, apoi artel, desființată în 1928, monahiile fiind alungate și locuința lor ocupată de membri ai unei comune. Biserica nu fusese închisă, iar monahiile, risipite mai ales prin satele din jur, se adunau la rugăciune la mănăstire, unde slujea ieromonahul Eufrosin.

Prigoana din 1931

Văzând că monahiile duc același mod de viață monahal și nu vor să plece de lângă zidurile mănăstirii iubite, dând și celor din jur pilda credincioșiei și a virtuților creștine, autoritățile au hotărât în primăvara anului 1931 arestarea tuturor monahiilor și novicelor din împrejurimi, precum și a părintelui Eufrosin. Lui i s-⁠a pus în seamă că adesea aduna monahiile sau venea la locuințele lor, îndrumându-⁠le spre muncă antisovietică printre oameni, iar monahiile au fost învinuite că se adunau prin sate, cântau cântări duhovnicești și astfel atrăgeau oamenii, chiar și muncitori de la fabrica Dedovsk.

La 10 martie 1931 OGPU l-⁠a arestat pe ieromonahul Eufrosin și pe douăsprezece monahii și novice. Întrebat despre construcția din sat, a spus că, dacă vor fi comune ca ale mănăstirilor, create cu muncă, inițiativele sovietice pot fi bune. A negat că ar fi făcut agitație antisovietică și s-⁠a spus nevinovat. Au fost întrebați martori, un preot din Rojdestvino, Mihail Golubev, și un învățător din Anosino, fiul de preot Anatolie Fiveiski, care au spus că monahiile și preotul din Anosino sunt exponenți ai unei orientări monarhiste contrarevoluționare. La 20 martie 1931 troica OGPU l-⁠a osândit pe ieromonahul Eufrosin la cinci ani de lagăr de concentrare.

Arestarea și mucenicia

Întors din lagăr, a fost trimis să slujească la biserica Învierii din satul Ramenie, raionul Șahovskoi, iar în martie 1937 la biserica Semnului din satul Korneevskoe, raionul Lotoșino. La 7 octombrie 1937 a fost arestat și închis la Taganka. Ca martor al acuzării, președintele cooperativei locale a spus că preotul ar fi spus în predică că puterea sovietică mărește mereu impozitele și viața e tot mai grea, că în locuința preotului se țin adunări cu geamurile acoperite, că preotul avea legătură cu Lotoșino, de unde veneau la el bătrâne.

Epitropul bisericii a spus că preotul a vorbit în predică despre întărirea bisericii și despre impozitele care cresc an de an. Părintele a răspuns anchetatorului că nu a făcut agitație contrarevoluționară și a refuzat să dea mărturii. La 11 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Ieromonahul Eufrosin Antonov a fost împușcat la 13 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, la Butovo.

Se pomenește la 13 noiembrie, la 29 mai în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.