Eustohie

Sfântul Mucenic Eustohie a pătimit, împreună cu Sfinții Elpidie și Marcel, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361 până la 363). Elpidie era un dregător important la curtea împărătească. Ca pe un creștin, l-⁠au dat judecății împărătești împreună cu Marcel și Eustohie.

Mucenicii au răbdat multe chinuri cumplite și au murit aruncați în foc. Pe locul unde creștinii au îngropat rămășițele lor s-⁠a petrecut o arătare minunată: Hristos cu ceata îngerilor, iar Domnul l-⁠a înviat pe Elpidie. Atunci împăratul a poruncit iarăși să fie prins sfântul mucenic. În timpul chinurilor, la rugăciunea lui, idolii aflați în apropiere s-⁠au făcut țărână, iar mai mult de șase mii de păgâni care au văzut minunea s-⁠au întors la Hristos. Elpidie a fost ars din nou.

Eustohie se pomenește la 28 noiembrie (stil nou). Povestea muceniciei lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.