Eutihie din Sevastia

Sfântul Mucenic Eutihie din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei, ostași creștini originari din Capadocia, care au pătimit în jurul anului 320.

În 313 împăratul Constantin cel Mare a dat legea libertății credinței, pe care a semnat-⁠o și coîmpăratul său Liciniu, dar în ținuturile acestuia prigoana a continuat. Către 320, în cetatea Sevastia din Armenia stătea o armată romană, cu patruzeci de ostași creștini. Comandantul Agricolau voia să-⁠i facă să jertfească idolilor, iar ei au refuzat. Au fost arestați, duși legați la un lac de lângă oraș și puși dezbrăcați pe gheață, într-⁠o seară de iarnă. Pe mal, pentru ispită, fusese pregătită o baie caldă pentru cel ce s-⁠ar fi lepădat de Hristos. Toată noaptea au răbdat gerul, încurajându-⁠se și cântând imnuri. Dimineața unul dintre ei n-⁠a mai rezistat și a fugit spre baie, dar a căzut mort când l-⁠a atins aerul cald. Paznicul Aglaie a văzut deasupra celorlalți o lumină cerească, s-⁠a declarat creștin, s-⁠a dezbrăcat și s-⁠a alăturat celor treizeci și nouă. Prigonitorii le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocane, i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse în râu.

După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat lui Petru, episcopul Sevastiei, care le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele lor s-⁠au păstrat, între ele și Eutihie. Cei patruzeci se pomenesc într-⁠una dintre cele mai cinstite zile, când se dezleagă postul cel mare și se slujește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Eutihie se pomenește la 22 martie (stil nou), adică 9 martie după calendarul vechi.