Eutimie din Arhanghelogorod

Sfântul Cuvios Eutimie din Arhanghelogorod a fost egumen al Mănăstirii Arhanghelul Mihail din Arhanghelsk. Despre viața lui s-⁠au păstrat foarte puține știri. Se știe doar că era originar din Voznesenie și că din 1569 până în 1585 (după alte date, a răposat în 1523) a fost egumen al mănăstirii. Din viața lui tainică de nevoință nu au rămas amintiri ale contemporanilor, dar fără îndoială a fost așa cum se spune în canonul cuviosului: „ți-⁠ai petrecut viața în rugăciuni și în post, în desăvârșită stăpânire de patimi, smerindu-⁠ți gândirea trupului cu tăria Duhului Dumnezeiesc”.

Aflarea moaștelor

Mărturia adevărului acestor cuvinte sunt povestirile despre aflarea moaștelor lui și despre multele minuni săvârșite prin ele. La 7 iulie 1647 un fierar, Evstafie Trofimov, săpa în curtea voievodului din Arhanghelsk, boierul Iuri Petrovici Buinosov-⁠Rostovski, o groapă pentru un cuptor de fierărie. Deodată a apărut din pământ un capac de lemn; fierarul a crezut că a găsit un cufăr cu comoară, dar, spre dezamăgirea lui, a scos un sicriu vechi.

A râs de mortul necunoscut, spunându-⁠i să se scoale și să-⁠l ajute la săpat, și a vârât mâna sub scândura sicriului, dar mâna nu a intrat. Pentru această faptă hulitoare Evstafie a început deodată să tremure ca de friguri puternice și, din pricina slăbiciunii, nu se putea mișca. Atunci a înțeles că s-⁠a îmbolnăvit din pricina lipsei de cuviință față de nevoitorul necunoscut din sicriul vechi, și a început să-⁠și plângă păcatul.

S-⁠a vindecat abia după ce, din porunca boierului Buinosov-⁠Rostovski, care aflase pricina bolii slujitorului său, s-⁠a săvârșit o slujbă de pomenire pentru noul slujitor al lui Dumnezeu. Aceasta a fost prima minune a Cuviosului Eutimie din Arhanghelogorod.

Din osârdia voievodului Buinosov-⁠Rostovski, sicriul cu trupul cuviosului a fost mutat într-⁠o biserică de lemn din apropiere, închinată sărbătorii Scoaterii Cinstitelor Lemne ale Crucii, iar moaștele au fost trecute din sicriul vechi într-⁠o raclă nouă de lemn. Atunci s-⁠au săvârșit câteva minuni însemnate: un anume Maxim Medvedkin, care privise cu neîncredere cinstirea noului sfânt, și-⁠a pierdut mințile și s-⁠a vindecat de spaimă abia după o rugăciune plină de lacrimi către cel de care râsese. Iar preotul văduv al bisericii Învierii, Dimitrie Kozmin, bolnav zece ani de picioare, a primit vindecare prin credința în ajutorul cuviosului, după ce a ascultat liturghia la mormântul lui.

Numele aflat

În ciuda multelor minuni, numele lui a rămas necunoscut aproape doi ani, până când el însuși l-⁠a descoperit, în 1649, într-⁠o vedenie, novicelui Mănăstirii Arhanghelul Mihail, Cosma Ignatiev. Acesta fusese trimis cu alți frați la pescuit, dar s-⁠a îmbolnăvit deodată atât de greu că a zăcut fără cunoștință, aproape de moarte, fără nădejde de ajutor omenesc. Atunci, cum și-⁠a amintit Cosma mai târziu, a intrat la el un bătrân cu barba cărunțită pe jumătate și i-⁠a spus: „Ești greu bolnav, roagă-⁠te lui Dumnezeu și cheamă în ajutor pe cel care zace în mormânt la Scoaterea Cinstitei Cruci a Domnului”.

Cosma a spus: „Doamne, nu știu numele lui”. Bătrânul a răspuns: „Numele meu este Eutimie și sunt din Voznesenie”, și a devenit nevăzut. Rugându-⁠se Cuviosului Eutimie, Cosma s-⁠a însănătoșit. Întors la mănăstire, a povestit minunea egumenului Antonie, și așa a fost aflat numele sfântului. Povestirea vindecării novicelui Cosma s-⁠a păstrat până astăzi ca mărturie a puterii rugăciunii către cuvios. „Eutimie din orașul Arhanghelsk” s-⁠a numit și când s-⁠a arătat altor oameni, ca de pildă Xenia din târgul Emeț, care multă vreme suferise de friguri și „chemând pe sfânt cu credință pentru izbăvire de boală, a primit vindecare”.

Despre înfățișarea cuviosului se știe din povestirile celor vindecați: l-⁠au descris ca pe un om „îmbrăcat în lumină, cu părul roșcat, cu barba mare, cărunțită, înalt de statură”, sau ca pe un bătrân „cu fața de postitor, cu barba cărunțită, nu mare, în rasă purpurie”.

Cinstirea

În 1644 monahul Iosif de la Mănăstirea Arhanghelul Mihail a adunat mărturii despre numeroasele vindecări de la mormântul Cuviosului Eutimie. În 1650, din porunca mitropolitului Nikon al Novgorodului, viitorul patriarh, egumenul Mănăstirii Antoniev-⁠Siisk, Teodosie, a cercetat moaștele: „s-⁠au găsit oasele, iar cercetarea minunilor a încredințat de sfințenia cuviosului, recunoscut drept egumenul Eutimie al Mănăstirii Arhanghelul Mihail”. Atunci s-⁠a alcătuit slujba cuviosului și i s-⁠a zugrăvit icoana. Până la începutul veacului al XVIII-⁠lea moaștele au stat în biserica Scoaterii Cinstitelor Lemne ale Crucii; mai târziu, în locul ei s-⁠a ridicat biserica Arhanghelului Mihail, unde moaștele cuviosului sunt așezate sub lespede.

Se pomenește la 2 februarie (stil nou). Numele lui nu este cuprins în calendarul actual al Bisericii Ruse.