Evdochia din Suzdal

Sfânta Fericită Evdochia din Suzdal, nebună pentru Hristos, s-⁠a născut nu mai târziu de primul pătrar al veacului al XVIII-⁠lea la Suzdal și a murit la 22 decembrie 1776. Știrile despre ea sunt foarte puține.

Din 1726 s-⁠a nevoit la Mănăstirea Eufrosina din Suzdal, închinată Punerii Veșmântului Maicii Domnului la Vlaherne. După povestirile contemporanilor, făcând pe nebuna pentru Hristos, își lovea adesea capul cu un băț de lemn sau cu o piatră. Pe un portret păstrat până în 1923 în chiliile egumenului mănăstirii, Evdochia este înfățișată cu un fragment de băț în mână, iar pe cap, deasupra frunții, se văd două cucuie.

A fost îngropată în spatele altarului catedralei Mănăstirii Sfântul Vasile cel Mare din Suzdal. La locul mormântului, cinstitorii nevoitoarei slujeau adesea parastase, iar în 1825 s-⁠a ridicat un monument de piatră cu acoperiș de fier încununat cu o cruce. După mărturia egumenului mănăstirii Sfântul Vasile, Modest, în Suzdal nu era aproape niciun pomelnic în care să nu fie scris numele Evdochiei din Suzdal, și nu se săvârșea în bisericile orașului nicio liturghie de pomenire a morților în care numele nebunei să nu fie rostit de câteva ori.

În 1982, din inițiativa arhiepiscopului Serapion al Vladimirului și Suzdalului, a fost rânduit Soborul sfinților din Vladimir, la 23 iunie, în ziua cinstirii icoanei Maicii Domnului de la Vladimir, în care a fost cuprinsă și Evdochia din Suzdal. Nevoitoarea este zugrăvită pe icoana Soborului sfinților din Suzdal de la sfârșitul veacului al XX-⁠lea. Se pomenește la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir.