Evdochia Sinițina

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia Sinițina, novice, s-⁠a născut în 1879 în satul Troparevo din ținutul Mojaisk, gubernia Moscova, în familia țăranului Efrem Sinițin, și a primit mucenicia prin împușcare la 20 martie 1938, pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

În tinerețe a intrat novice la Mănăstirea Cneazul Vladimir, aflată lângă satul Filimonki din ținutul Podolsk. Această mănăstire fusese întemeiată în amintirea salvării vieții împăratului Alexandru al III-⁠lea și a familiei sale în catastrofa de cale ferată din 17 octombrie 1888. Domnișoara de onoare a împărătesei, prințesa Vera Borisovna Sviatopolk-⁠Cetvertinskaia, a trimis la 9 ianuarie 1889 o cerere în acest scop marelui cneaz Serghei Alexandrovici, guvernatorul general al Moscovei.

Vrând să încerce dacă se poate înfăptui planul, a chemat pe moșia ei de lângă Filimonki douăzeci și cinci de surori și, când s-⁠a văzut că veniturile moșiei sunt de ajuns pentru întreținere, în februarie 1890 a trimis o cerere nouă Consistoriului duhovnicesc din Moscova. Încuviințarea s-⁠a primit la 3 octombrie 1890. După întemeiere, sub îndrumarea stareței se nevoiau în mănăstire trei monahii și o sută de novice.

Evdochia a trăit acolo până la închiderea mănăstirii, în 1929, apoi s-⁠a așezat în satul Filimonki cu o rudă îndepărtată, bolnavă. La începutul anului 1938, martori de serviciu au dat împotriva ei mărturiile de care NKVD avea nevoie: că ar răspândi literatură bisericească, ar insufla credință, ar atrage oamenii în cercuri bisericești și ar lucra cu deosebire printre tineri și copii, atrăgându-⁠i cu daruri, așa că mulți ies din Komsomol, și că la ea vin din Moscova preoți necunoscuți și poartă convorbiri secrete cu caracter antisovietic.

Președintele sfatului sătesc a spus că Sinițina face în ascuns muncă antisovietică și că la monahii vine adesea fostul preot al mănăstirii. La 25 februarie 1938 novicea Evdochia a fost arestată, închisă la Serpuhov și interogată.

Anchetatorul i-⁠a spus că după închiderea mănăstirii ar fi spus că oricum puterea sovietică nu va dura mult și toate bisericile și mănăstirile vor funcționa din nou. Ea a răspuns că după închidere a vorbit adesea despre mănăstire cu felurite persoane, că a spus doar că unor monahii le mergea bine în mănăstire, iar acum le merge rău, dar nimic împotriva puterii sovietice. Despre învinuirea că i-⁠ar fi insuflat copiilor religie a spus că în fiecare vară se întâlnește cu copiii muncitorilor și ai colhoznicilor și, pentru că lângă casă îi cresc flori, adesea le-⁠a dat flori, dar nu le-⁠a insuflat religia.

Despre învinuirea legată de octombrie 1937 a spus că atunci a fost într-⁠adevăr la ea acasă un preot din satul Peredeltsî, venit să împărtășească o femeie bolnavă care locuia la ea, și au vorbit despre Biserică și religie, dar nu împotriva puterii sovietice.

La 8 martie 1938 troica NKVD a osândit-⁠o la moarte. Cu puțin timp înainte de execuție a fost mutată la închisoarea Taganka din Moscova. Novicea Evdochia Sinițina a fost împușcată la 20 martie 1938 și îngropată într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul de la Butovo.

Se pomenește la 20 martie, la 29 mai în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.