Evghenia Domojirova

Sfânta Muceniță Evghenia Domojirova s-⁠a născut în 1871 în orașul Riga, în familia generalului Petru Domojirov, și a murit la 18 ianuarie 1933 în închisoarea din Alma-⁠Ata, în drum spre surghiun. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Cinci ani a învățat la institutul pentru fete nobile din Varșovia și, în același timp, la școala Crucii Roșii. În 1896, la douăzeci și cinci de ani, a intrat într-⁠un spital militar din Varșovia, unde a lucrat câteva luni, apoi la Institutul Alexandru-⁠Mariinski, unde a lucrat unsprezece ani, mai întâi ca soră de caritate, apoi ca șefă a spitalului. Nu s-⁠a măritat și și-⁠a păstrat curăția, dăruindu-⁠și viața slujirii lui Dumnezeu și oamenilor.

În 1907 s-⁠a mutat la Moscova și a lucrat ca soră de caritate la Institutul nobilimii moscovite. Fiind de la natură slabă, a început să se îmbolnăvească des și în 1912 a lăsat munca. Dar îndată ce a început primul război mondial, în pofida sănătății slabe, s-⁠a angajat soră de caritate într-⁠un spital de pe frontul de vest, aflat atunci în orașul Polotsk, unde a lucrat până la prăbușirea statului și a frontului, în 1917.

Bolile care se făceau mereu simțite au silit-⁠o să plece din spital și s-⁠a mutat la Tver, într-⁠o casă cu sora ei, și curând a ieșit la pensie. Fiind om adânc bisericesc și cu carte, era bine cunoscută cu clerul din Tver.

La 15 martie 1932 OGPU a arestat câțiva preoți și mireni din Tver, între ei și pe roaba lui Dumnezeu Evghenia. La interogatorii a fost întrebată despre cunoscuți. Pentru ea era ciudat să-⁠i tăgăduiască și a răspuns drept, fără să găsească în răspunsurile ei nimic de osândit: pe Kupriianov, Benemanski, Troițkaia și Bolotov îi cunoaște bine, a fost de multe ori la ei, iar ei, în afară de Kupriianov, au fost la ea; îi cunoaște de mult.

Nu s-⁠a recunoscut vinovată de activitate antistatală. La 9 iulie 1932 troica OGPU i-⁠a osândit pe preoții arestați și pe Evghenia Domojirova la trei ani de surghiun în Kazahstan. Deși toți au fost osândiți la surghiun și urmau să trăiască în Kazahstan ca surghiuniți administrativ, adică în afara zidurilor închisorii și fără sârmă ghimpată, în sentința troicii se stipula că cei surghiuniți trebuie să meargă la locul surghiunului în transport, adică prin toate închisorile Rusiei de pe direcția sud.

Pentru osândiți aceasta era un fel de pedeapsă suplimentară, uneori drumul fiind mai greu decât închisoarea, și nu toți îl rezistau. La 18 ianuarie 1933, în ajunul sărbătorii Bobotezei, Evghenia Domojirova a murit în închisoarea din Alma-⁠Ata și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut.

Se pomenește la 18 ianuarie și la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou).