Evnoic din Sevastia

Sfântul Mucenic Evnoic din Sevastia a fost unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei, ostași creștini originari din Capadocia, care au pătimit în jurul anului 320.

În 313, împăratul Constantin cel Mare a dat edictul libertății credinței. Coîmpăratul său, Liciniu, a semnat și el legea, dar în ținuturile lui prigoana a continuat. Pe la 320, în orașul Sevastia, din Armenia, staționa o armată romană, în care slujeau patruzeci de ostași creștini. Comandantul Agricolau voia să-⁠i silească să aducă jertfe idolilor, dar ei au refuzat. Au fost arestați, legați și duși la un lac de lângă oraș. Era iarnă și se însera. Ostașii au fost puși dezbrăcați în apa înghețată. Pe mal fusese pusă, spre ispită, o baie caldă: cine voia să-⁠și scape viața trebuia să spună paznicului că a tăgăduit pe Hristos.

Toată noaptea ostașii au răbdat gerul cumplit, încurajându-⁠se unii pe alții și cântând imnuri lui Dumnezeu. Dimineața, unul dintre ei n-⁠a mai rezistat, a ieșit din apă și a alergat spre baie, dar a căzut mort cum a atins aerul cald. Atunci paznicul Aglaie a văzut o lumină cerească deasupra mucenicilor rămași în lac. Uimit, s-⁠a declarat creștin, s-⁠a dezbrăcat și s-⁠a alăturat celor treizeci și nouă. Prigonitorii, venind mai târziu, i-⁠au găsit pe ostași nu doar vii, ci chiar încălziți. Atunci le-⁠au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocane și i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse le-⁠au pus în râu.

După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat lui Petru, episcopul Sevastiei, și i-⁠au spus ce au răbdat. Episcopul le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele mucenicilor s-⁠au păstrat, între ei și Evnoic. Pomenirea celor patruzeci este una dintre cele mai cinstite zile: atunci se dezleagă postul cel mare și se slujește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Evnoic se pomenește la 22 martie (stil nou), adică la 9 martie după calendarul vechi.