Exuperanțiu

Sfântul Mucenic Exuperanțiu este al treilea ocrotitor al orașului Zürich, alături de Sfinții Felix și Regula. După legendă, era slujitorul lor și, ca ei, ostaș din legiunea tebană, mucenicit în prigoana lui Dioclețian; moartea lui se pune după anul 302.

Legenda spune că, după ce i s-⁠a tăiat capul, Exuperanțiu l-⁠a purtat pe malul râului Limmat în sus, înaintea lui Felix și a Regulei, apoi a îngenuncheat și s-⁠a odihnit. Acolo au fost îngropați cei trei sfinți, iar în secolul al IX-⁠lea s-⁠a zidit Grossmünster; pe insula din Limmat unde se spune că le-⁠au fost tăiate capetele s-⁠a ridicat Wasserkirche. În legenda veche a lui Felix și a Regulei, scrisă către sfârșitul secolului al VIII-⁠lea, Exuperanțiu nu apare; el este atestat în acte abia la 21 ianuarie 1257, iar cinstirea lui ca al treilea ocrotitor se întărește din secolul al XIII-⁠lea, când un cetățean a lăsat în 1264 pământurile sale cu condiția ca el să fie pomenit în slujbă. Unii cercetători îl socotesc o variantă a Sfântului Exuperiu din Agaunum. Cei trei sfinți se pomenesc la 11 septembrie, după calendarul apusean (stil nou).