Faina din Ancira

Sfânta Muceniță Faina din Ancira (numită și din Corint), fecioară, este una dintre cele șapte fecioare mucenice din Ancira, Galatia: Tecusa, Faina, Claudia, Matrona, Iulia, Alexandra și Evfrasia, pătimite împreună cu Sfântul Mucenic Teodot. Ei au trăit în a doua jumătate a veacului al III-⁠lea și au murit pentru Hristos la începutul celui de al IV-⁠lea.

Teodot din Ancira

Teodot ținea o ospătărie în Ancira, era căsătorit și ajunsese deja la o înaltă desăvârșire: păzea curăția, se înfrâna, își supunea trupul duhului prin post și rugăciune. Cu cuvântul aducea la credință pe evrei și pe păgâni și pe păcătoși la pocăință, iar de la Domnul a primit darul tămăduirilor și vindeca bolnavii punând mâinile asupra lor. În vremea prigoanei lui Dioclețian (284 până la 305) a fost trimis în Ancira dregătorul Teotecn, vestit pentru cruzime. Mulți creștini au fugit din oraș, iar Teodot îi adăpostea în ospătăria lui pe cei rămași fără acoperiș, îi hrănea, îi ascundea pe cei urmăriți, dădea din ale lui bisericilor pustiite cele de trebuință pentru Dumnezeiasca Liturghie, intra neînfricat în temnițe ca să ajute pe cei osândiți pe nedrept și îngropa trupurile mucenicilor, luându-⁠le pe ascuns sau răscumpărându-⁠le de la ostași. Când bisericile din Ancira au fost distruse și închise, Liturghia se săvârșea în ospătăria lui. Știind că i se pregătește și lui nevoința muceniciei, Teodot a spus preotului Fronton că în curând i se vor aduce moaște de mucenici la locul ales de amândoi, și i-⁠a dat inelul său în semn de încredințare.

Cele șapte fecioare

În vremea aceea au primit moartea pentru Hristos cele șapte fecioare, dintre care cea mai în vârstă, Tecusa, era mătușa lui Teodot. Ele se închinaseră lui Dumnezeu din tinerețe și trăiseră în rugăciune neîncetată, post, înfrânare și fapte bune, ajungând toate la adânci bătrâneți. Aduse la judecată ca creștine, și-⁠au mărturisit cu îndrăzneală credința înaintea lui Teotecn și au fost chinuite, dar au rămas neclintite. Atunci dregătorul le-⁠a dat unor tineri fără rușine, ca să le necinstească. Fecioarele s-⁠au rugat fierbinte, iar Tecusa a căzut la picioarele tinerilor și, dându-⁠și deoparte basmaua, le-⁠a arătat capul ei alb. Tinerii s-⁠au rușinat, au plâns și au plecat. Dregătorul a poruncit apoi ca ele să ia parte la sărbătoarea „spălării idolilor”, așa cum făceau preotesele păgâne, dar sfintele au refuzat și au fost osândite la moarte. Fiecăreia i s-⁠a legat de gât o piatră grea, și toate cele șapte au fost înecate în lac.

Mucenicia lui Teodot

În noaptea următoare, Tecusa i s-⁠a arătat în vis lui Teodot și l-⁠a rugat să scoată trupurile lor și să le îngroape creștinește. Teodot, cu prietenul lui Polihroniu și cu alți creștini, a pornit spre lac. Era întuneric, iar calea le-⁠a fost arătată de o candelă aprinsă. Înaintea străjii puse pe mal s-⁠a arătat Sfântul Mucenic Sosandru, iar străjerii, cuprinși de frică, au fugit. Vântul a împins apa spre cealaltă parte a lacului, iar creștinii au luat trupurile mucenicelor și le-⁠au dus la biserică, unde le-⁠au îngropat. Aflând, dregătorul s-⁠a mâniat și a poruncit să fie prinși creștinii fără deosebire. A fost prins și Polihroniu, care, neputând răbda chinurile, l-⁠a arătat pe Teodot drept vinovat. Teodot s-⁠a pregătit de moarte, a lăsat să i se dea trupul preotului Fronton și a stat la judecată. Chinurile îndelungate nu l-⁠au înfrânt, a fost dus în temniță și a doua zi chinuit iarăși, iar dregătorul, văzând că nu-⁠i poate clinti statornicia, a poruncit să i se taie capul. O furtună a împiedicat pe ostași să-⁠i ardă trupul. Fronton, care trecea pe drum cu un măgar încărcat cu vin din via lui, a văzut măgarul căzând lângă trup, a aflat de la ostași cine este mortul și a înțeles că Domnul l-⁠a adus acolo. A pus sfintele rămășițe pe măgar, le-⁠a dus la locul arătat de Teodot și le-⁠a îngropat cu cinste, iar mai târziu a ridicat acolo o biserică. Teodot a primit moartea la 7 iunie 303 sau 304.

Cinstirea

Povestea vieții lor a fost scrisă de Nil, contemporan și tovarăș al lui Teodot, martor al morții lui. Faina se pomenește la 31 mai (stil nou), adică la 18 mai după calendarul vechi, ziua morții fecioarelor.