Farailda

Sfânta Farailda a fost o fecioară din Belgia veacului al VIII-⁠lea, ocrotitoarea orașului Gent. Datele vieții ei nu sunt sigure, dar tradiția spune că a trăit până la adânci bătrâneți și a murit la nouăzeci de ani, la începutul lunii ianuarie.

S-⁠a născut la Gent, ca fiică a lui Witger, ducele Lorenei, și a Sfintei Amalberga din Maubeuge. Erau frații ei Emebert, Reineldis, Ermelindis și Gudula, toți cinstiți ca sfinți. A fost crescută de Sfânta Gertruda din Nivelles.

Încă din copilărie făcuse în taină făgăduința feciorelniciei, dar, la o vârstă fragedă, a fost măritată fără voia ei cu un nobil. Soțul ei cerea să-⁠și îndeplinească datoriile de căsătorie, spunând că ea îi datora lui credința, nu lui Dumnezeu. Din pricina refuzului ei și a vizitelor la biserici în ceasurile târzii ale nopții a fost bătută de el.

Când a rămas văduvă, era tot fecioară și s-⁠a dăruit faptelor de milostenie, trăind așa până la sfârșitul vieții.

Cinstirea ei este mărturisită încă din veacul al VIII-⁠lea. Pe la anul 754, Agilfrid, egumenul mănăstirii Sfântul Bavo, i-⁠a dobândit moaștele și le-⁠a adus la Gent. Praznicul ei, ținut la 4 ianuarie, numit „Fru Verelde”, a fost la sfârșitul veacului al XIX-⁠lea o mare sărbătoare a orașului. Este zugrăvită cu o gâscă în brațe. Mai multe minuni sunt puse pe seama ei: se spune că a făcut să țâșnească un izvor ale cărui ape vindecau copiii bolnavi, că a prefăcut în piatră o pâine ascunsă de o femeie zgârcită și că a înviat o pasăre fiartă doar din piele și oase („minunea gâștei”). Este socotită ocrotitoarea Gentului, a Belgiei, a căsătoriei și a văduvelor.