Faust din Dalmația

Sfântul Cuvios Faust din Dalmația a fost egumen al mănăstirii Dalmat, împreună cu Sfinții Isaachie și Dalmat. Dalmat, tatăl său, slujise în oastea binecredinciosului împărat Teodosie cel Mare (379 până la 395), care îl prețuia. Părăsind lumea, între 381 și 383 Dalmat s-⁠a dus cu fiul său Faust la mănăstirea Cuviosului Isaachie, de lângă Constantinopol. Isaachie i-⁠a tuns monahi pe amândoi și ei au dus o viață aspră de nevoință. Odată, în Postul Mare, Dalmat a rămas patruzeci de zile fără mâncare, apoi, întărit, până la sărbătoarea Înălțării Domnului a stat în extaz, învrednicit de vedenii dumnezeiești. Aproape de sfârșitul vieții, în 383, Isaachie l-⁠a pus egumen în locul lui pe Dalmat, după numele căruia mănăstirea s-⁠a numit a Dalmatului.

Dalmat a fost un râvnitor apărător al credinței ortodoxe la al treilea Sinod Ecumenic de la Efes (431), care a osândit erezia lui Nestorie. După Sinod, Părinții l-⁠au ridicat la rangul de arhimandrit al mănăstirii, în care a murit, bătrân de nouăzeci de ani, după 446.

Despre Cuviosul Faust se știe că, asemenea tatălui său, a fost un mare ascet, iar dintre nevoințele monahale a sporit mai ales în post. După moartea tatălui său a ajuns egumen al mănăstirii. Se pomenește la 16 august (stil nou), împreună cu Isaachie și Dalmat. Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.