Faust din Pozzuoli

Sfântul Mucenic Faust din Pozzuoli, diacon, este pomenit în ceata Sfântului Sfințit Mucenic Ianuarie, episcop, și a Sfinților Mucenici Proclu, Sosiu, diaconii, Desiderie citețul, Eutihie și Acuțion, care au murit mucenici pentru Hristos în jurul anului 305, în prigoana lui Dioclețian (284 până la 305).

Episcopul Ianuarie a fost adus la judecata dregătorului Campaniei, Timotei, și pentru mărturisirea credinței a fost aruncat într-⁠un cuptor aprins, din care a ieșit nevătămat, ca tinerii din Babilon. Apoi, la porunca lui Timotei, a fost întins pe un instrument de tortură și bătut cu vergi de fier până i s-⁠au văzut oasele. În mulțime erau diaconul Faust și citețul Desiderie, care au plâns la vederea suferinței episcopului lor. Păgânii au înțeles că sunt creștini și i-⁠au închis în temnița din Pozzuoli, împreună cu Ianuarie. Acolo se aflau deja doi diaconi, Sosiu și Proclu, și doi mireni, Eutihie și Acuțion, închiși pentru mărturisirea lui Hristos.

A doua zi dimineață mucenicii au fost scoși în circ ca să fie dați fiarelor, dar fiarele nu i-⁠au atins. Timotei a spus că toate minunile sunt vrăjitorie, dar a orbit îndată și a strigat după ajutor. Ianuarie s-⁠a rugat pentru el, iar Timotei a văzut din nou. Orbirea sufletească nu l-⁠a părăsit și el a poruncit să li se taie capetele tuturor, în afara cetății. Creștinii din orașele din jur au luat trupurile spre îngropare, câte unul fiecare oraș, ca să aibă ocrotitor înaintea lui Dumnezeu. Neapolenii au luat trupul lui Ianuarie, cu sângele lui închegat, care s-⁠a topit și a ajuns fierbinte când a fost așezat lângă moaște. Faust se pomenește la 4 mai (stil nou).