Felix

Sfântul Cuvios Felix a fost un pustnic din Spania secolului al VIII-⁠lea, care s-⁠a nevoit împreună cu fratele său, Votus, în munții Pirinei, lângă Jaca, în Aragon. Locul nevoinței lor a devenit mai târziu mănăstirea San Juan de la Peña, cea mai însemnată mănăstire a Aragonului în Evul Mediu timpuriu. Este pomenit la 29 mai, împreună cu Votus și cu pustnicul Ioan.

Felix și Votus erau frați din Zaragoza, oraș aflat atunci sub stăpânire maură. Tradiția locului povestește că Votus, tânăr de neam bun, vâna în munții de lângă Jaca și, urmărind un cerb, a căzut cu calul într-⁠o prăpastie a muntelui Pano, dar a ajuns jos nevătămat. Acolo a găsit o peșteră cu o mică biserică închinată Sfântului Ioan Botezătorul și, înăuntru, trupul neîngropat al pustnicului Ioan de Atarés, care se nevoise în acel loc.

Votus l-⁠a îngropat pe pustnic, s-⁠a întors la Zaragoza, și-⁠a vândut averea și i-⁠a povestit fratelui său cele întâmplate. Apoi cei doi frați s-⁠au retras în peșteră și au dus acolo viață pustnicească, sub stânca uriașă (în spaniolă peña) care a dat numele locului. După o altă formă a tradiției, păstrată în calendarele ortodoxe ale sfinților apuseni, Ioan trăia încă atunci când au venit frații, și cei trei s-⁠au nevoit împreună și au trecut la Domnul cam în același timp, pe la mijlocul secolului al VIII-⁠lea.

Din obștea lor a crescut mănăstirea San Juan de la Peña, care a primit mai târziu pravila benedictină și a ajuns locul de îngropare al multor regi ai Aragonului. Tradiția aragoneză leagă de acest loc și începuturile regatului. Istoricii socotesc povestirea întemeierii drept legendă, însă amintirea celor doi frați s-⁠a păstrat neîntreruptă acolo.

Sfântul Cuvios Felix este pomenit la 29 mai, împreună cu fratele său Votus și cu Ioan pustnicul.