Filip de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Filip de la Valaam a fost novice al Mănăstirii Valaam și a primit cununa muceniciei la 20 februarie 1578, împreună cu alți treizeci și trei de frați, ucis de suedezi.

Mănăstirea Valaam, aproape de hotarul Novgorodului cu Suedia, a fost în decursul veacurilor jefuită de mai multe ori de suedezi. În vremea regelui Ioan al III-⁠lea, fiul lui Gustav Vasa, o ceată de luterani de curând convertiți, care, după spusele Sfântului Ignatie Briancianinov, ardeau încă de o iubire fanatică pentru credința lor nouă, a urmărit pe carelii ortodocși și a trecut pe gheață pe insulă. Optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși pentru statornicia în ortodoxie. Numele lor, însemnate în sinodic cu mențiunea bătuți de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori, au ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski. Printre novici este numit Filip, alături de Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Toma, Dionisie, Ignatie, Vasile, Pahomie, un al doilea Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un al doilea Ioan. Despre Filip nu se spune nimic în parte.

Un monah de la Valaam a văzut în veacul al XIX-⁠lea, lângă pustnicia egumenului Nazarie, monahi necunoscuți, care veneau în două șiruri dintr-⁠un crâng însorit și cântau rugăciuni de înmormântare, plini de lumină și de blândețe, dar stropiți de sânge, fără să calce iarba. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin se slujea în fiecare an, la 20 februarie (4 martie stil nou), Liturghia pentru odihna celor treizeci și patru, cu parastas. Au fost slăviți pentru toată Biserica Rusă de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Pagina Azbyka pomenește pe Filip și la 3 iunie.