Fintan din Rheinau

Fintan din Rheinau (Findan, Findanus) a fost pustnic irlandez, născut în 803 sau 804 în Leinster, Irlanda, și adormit la 15 noiembrie 878 la Rheinau, în Elveția. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 15 noiembrie.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă. Și-⁠a pierdut părinții și frații în războaie interne ale Irlandei și prin răpiri ale vikingilor. Însuși a fost robit de vikingi (poate predat de dușmanii lui irlandezi) și dus în insulele Orkney, dar a izbutit să scape în Scoția. Acolo a stat doi ani pe lângă un episcop și s-⁠a făcut cleric. În 845 a făcut un pelerinaj prin Imperiul franc, până la Roma. De acolo a mers la mănăstirea Farfa, unde a trăit un timp ca monah, apoi, prin Rhetia, în Suabia, sau în landgraviatul Klettgau, unde a intrat în slujba nobilului alaman Wolvene. Acesta l-⁠a îndemnat după câțiva ani să intre în mănăstirea lui din Rheinau, ceea ce a făcut în 851. Din 856 a trăit acolo zidit, ca reclus, până la moarte. Oasele lui se păstrează în biserica mănăstirii din Rheinau, în racla de pe altarul Fintan. La puțin timp după moarte, un frate din mănăstire a scris Viața lui Findan, socotită vrednică de încredere. Atributele lui în arta bisericească sunt un porumbel, o pălărie ducală și veșmântul monahal.

Viața lui este considerată o descriere destul de exactă a comerțului cu robi din epoca vikingilor; împletită cu povestea Melkorkăi din saga islandeză Laxdoela, a stat la baza documentarului „Victims of the Vikings” (ORF/ZDF/Arte, 2021).