Flaviu din Sevastia

Sfântul Mucenic Flaviu din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici care au murit pentru Hristos în Sevastia Armeniei, în jurul anului 320. Pagina nu spune nimic aparte despre el, ci istorisește pătimirea tuturor.

Cei patruzeci, ostași creștini din Capadocia, au refuzat să jertfească idolilor în vremea prigoanei pornite de Liciniu. Căpetenia Agricolau i-⁠a încercat cu laude și cu lanțuri, dregătorul Lisie i-⁠a judecat, iar ei au răspuns că nimic nu le este mai scump decât Hristos. Într-⁠o iarnă geroasă au fost lăsați goi, toată noaptea, pe un lac înghețat, în vreme ce pe mal fusese pregătită o baie caldă pentru cel care s-⁠ar lepăda. Unul a ieșit și a căzut mort în baie; un străjer, Aglaie, care a văzut o cunună de lumină deasupra fiecărui mucenic, s-⁠a mărturisit creștin și a luat locul celui căzut. Dimineața, mucenicii au fost găsiți vii, li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor, iar trupurile le-⁠au fost arse. Mama celui mai tânăr, Meliton, l-⁠a dus pe umeri după car până la sfârșit. Episcopul Petru al Sevastiei a adunat oasele, după ce mucenicii i s-⁠au arătat în vis, și le-⁠a îngropat cu cinste.

Numele lui Flaviu se află în lista celor patruzeci, alături de Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Heraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Angie, Aetie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domițian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacerdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Sever, Hudion, Meliton și Aglaie. Sfinții sunt pomeniți la 9 martie după stilul vechi, adică la 22 martie după cel nou.