Foca din Mesukevi

Sfântul Mucenic Foca din Mesukevi a fost georgian, unul dintre cei șaisprezece însoțitori ai Sfântului Mucenic Suhie, care au murit mucenici în muntele Sukaketi. Erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei caucaziene, stat din teritoriul de azi al Azerbaidjanului.

Însoțind pe Satenika, fiica stăpânitorului Albaniei și soția regelui Armeniei Artaxias (88-123), Suhie și cei șaisprezece tovarăși au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo propovăduia grecul creștin Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine toată viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece georgieni au mers după Hrisos în Mesopotamia. La Botezul în apele Eufratului, săvârșit de preotul Hrisos, s-⁠au învrednicit să-⁠l vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos. La locul botezului au ridicat o cruce cinstită, numită Crucea Bunei-⁠Vestiri. La botez, Hrisos le-⁠a dat noi nume: celui mai în vârstă, Suhie (în loc de Bagadras), iar tovarășilor Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Poliiuct, Iacov, Foca, Domentian, Victor și Zosima.

După sfârșitul mucenicesc al fericitului Hrisos, Suhie a devenit povățuitorul duhovnicesc al frăției. Curând toți s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic, pe muntele Sukaketi, lângă satul de munte Bagrevandi, unde foștii dregători au dus cea mai aspră viață de nevoință, cu hrană din puținele verdețuri de munte și cu băutură din apă rece de izvor. Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, aflând că foștii lui dregători au primit creștinismul, i-⁠a trimis pe apropiatul său Barnaba cu ostași să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la credința de odinioară. Barnaba l-⁠a găsit pe Suhie și pe tovarășii lui, dar ei, păstrându-⁠și juruința de slujire a lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile.

Atunci, din porunca lui Barnaba, Suhie și tovarășii au fost pironiți în formă de cruce de pământ și arși. Pe când murea, Sfântul Condrat, apoi și ceilalți, au început să cânte psalmul 21. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate în bucăți și risipite pe tot muntele Sukaketi, de unde mucenicii au primit numele de Mesukevi, mai corect Sukaketi. Aceasta s-⁠a petrecut în anul 123, potrivit altor date în 130, iar un manuscris pe pergament din veacul al XI-⁠lea al Mănăstirii Iviron de pe Athos dă anul 100. Sfintele rămășițe au rămas neîngropate și nestricate până în veacul al IV-⁠lea, când creștinii din partea locului le-⁠au pus în sicrie și le-⁠au îngropat; numele sfinților s-⁠au găsit scrise pe stâncă. Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei, a ridicat în locul acela o biserică și a întemeiat o mănăstire, iar mai târziu a izvorât acolo un izvor tămăduitor. Mucenicii sunt pomeniți la 28 aprilie.