Fremund

Sfântul Cuvios Fremund a fost un prinț englez care a trăit ca pustnic și a fost ucis în jurul anului 866, în vremea invaziilor danezilor. Moaștele sale au fost așezate la Dunstable. Este cinstit și la Prescote, în Oxfordshire, unde este ocrotitor, și la Dunstable Priory, în Bedfordshire. Biserica îl pomenește la 11 mai.

După legenda din versiunea lui Ioan de Tynemouth, Fremund era fiul regelui păgân Offa și al reginei Botilda; nașterea lui a fost vestită de un copil mort după trei zile. Botezat de episcopul Heswi, a făcut multe minuni și și-⁠a convertit părinții. Offa i-⁠a lăsat regatul, dar după un an și jumătate a părăsit tronul ca să slujească lui Dumnezeu într-⁠un loc pustiu, împreună cu Burchard, cel care i-⁠a scris viața, și cu un alt însoțitor. A pornit pe mare de la Caerleon-⁠on-⁠Usk și a ajuns pe o insulă mică, Ylefage, uneori identificată cu Lundy, locuită de demoni, unde a trăit șapte ani cu fructe și rădăcini.

Când Hinguar și Hubba au pustiit Anglia și l-⁠au ucis pe regele Edmund, Offa a trimis douăzeci de nobili să-⁠și caute fiul. Aceștia l-⁠au rugat să-⁠i ajute, iar Fremund a primit, în urma unei vedenii care arăta că fiecare dintre însoțitorii lui va părea dușmanilor o mie. A biruit, spune legenda, patruzeci de mii de vrăjmași la Radford Semele. Pe când se afla în rugăciune de mulțumire, Oswi, un fost căpetenie a lui Offa trecut de partea păgânilor, i-⁠a tăiat capul. Oswi a cerut iertare, iar capul a rostit dezlegarea. Fremund s-⁠a ridicat, a purtat capul o bucată de drum, iar acolo unde a țâșnit un izvor și-⁠a spălat rana și a adormit.

Legenda cuprinde multe neconcordanțe istorice: soția lui Offa se numea Cynethryth, nu Botilda, iar numele nu apare în nicio cartă sau cronică.