Gaiu din Sevastia

Sfântul Mucenic Gaiu din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici care au murit pentru Hristos lângă Sevastia Armeniei, în jurul anului 320. Despre el pagina nu spune nimic aparte, ci istorisește pătimirea tuturor.

Cei patruzeci erau ostași creștini din Capadocia, aflați în oastea romană din Sevastia. Căpetenia Agricolau, păgân înfocat, i-⁠a silit să jertfească idolilor, iar ei au refuzat. Pietrele aruncate asupra lor, din porunca dregătorului Lisie, au ocolit ținta, iar în temniță un glas i-⁠a mângâiat. Pe un lac înghețat, goi, au petrecut noaptea într-⁠o rugăciune de laudă, în vreme ce pe mal îi aștepta o baie caldă pentru cel ce s-⁠ar lepăda. Unul s-⁠a lepădat și a murit în prag; în locul lui a intrat în apă, mărturisindu-⁠se creștin, străjerul Aglaie. A doua zi, mucenicii au fost găsiți vii, li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor, iar trupurile au fost arse. Mama celui mai tânăr, Meliton, l-⁠a purtat pe umeri și l-⁠a așezat pe car când acesta s-⁠a stins. Oasele aruncate în râu au fost adunate de episcopul Petru al Sevastiei, după ce mucenicii i s-⁠au arătat în vis.

Gaiu este numit în lista celor patruzeci, alături de Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Heraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Angie, Aetie, Flaviu, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domițian, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacerdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Sever, Hudion, Meliton și Aglaie. Sfinții sunt prăznuiți la 9 martie după stilul vechi, adică la 22 martie după cel nou.