Galactoriu din Lescar

Sfântul Ierarh Mucenic Galactoriu din Lescar a fost episcop al Lescarului, în Béarn, la începutul veacului al VI-⁠lea. Este cinstit în Biserica din Apus ca sfânt și mucenic și pomenit la 27 iulie, după calendarul occidental.

Păstorirea lui este dovedită de istorie: în 506 a luat parte la sinodul de la Agde, semnat ca episcop de Benarnum, alături de episcopii Grat din Oloron și Gratian din Dax. Eparhia sa era bine chivernisită.

Legenda din breviarul din Lescar, tipărit în 1541, spune că a luptat împotriva vizigoților la Mimizan, în fruntea unei cete înarmate, venind în ajutorul regelui Clovis. Prins, și-⁠ar fi primit moartea de mucenic fiindcă a refuzat să se lepede de credința catolică. Tradiția amintește o capelă ridicată în cinstea lui, înlocuită mai apoi de clopotnița bisericii din Mimizan. Istoricii socot mai verosimil că se afla la Mimizan în jurul anului 507, pentru a se întâlni cu episcopul de Bordeaux, și că a fost ucis de oștirea vizigotă care se retrăgea spre Pirinei după înfrângerea de la Vouillé.

Moaștele sale s-⁠au păstrat până la Reformă într-⁠un sicriu sub altarul catedralei din Lescar; nu se știe când și cum au dispărut. Vechiul breviar din Lescar îi prăznuia amintirea de două ori pe an.