Gațian de Tours

Sfântul Gatian (Gatianus, Catianus, Gratianus) a fost întemeietorul scaunului episcopal din Tours, în secolul al III-⁠lea, și unul din „cei șapte apostoli ai Galiei” trimiși de papa Fabian să propovăduiască în această țară. Este pomenit la 18 decembrie.

Viața După istoricii creștini, în vremea împăratului Deciu și a lui Vettius Gratus (250), papa Fabian a trimis din Roma în Galia șapte episcopi să predice Evanghelia: pe Gatian la Tours, pe Trofim la Arles, pe Pavel la Narbonne, pe Saturnin la Toulouse, pe Dionisie la Paris, pe Austremoniu la Clermont și pe Marțial la Limoges. O comunitate creștină exista de mulți ani la Lyon, unde fusese episcop Irineu. Ca și ceilalți întemeietori ai celor șapte biserici ale Galiei, mai ales Marțial, Gatian a fost socotit în tradiția creștină mai târzie printre „cei șaptezeci și doi de ucenici ai lui Hristos”, spunându-⁠se că a fost trimis în Galia încă din veacul I, de însuși apostolul Petru. Celelalte amănunte ale vieții lui, deși nu se pot respinge la fel de ușor, sunt în mare parte legendare. Grigorie de Tours, care a scris în secolul al VI-⁠lea, este un izvor mai de încredere pentru puținele amănunte ale vieții înaintașului său. Potrivit istoricului Louis Duchesne, tradițiile păstrate la Tours i-⁠au dat lui Grigorie doar numele lui Gatian și poate cei cincizeci de ani de episcopat; prin asemănare cu o scurtă viață veche a lui Saturnin de Toulouse a ajuns Grigorie la data 250 pentru începutul slujirii lui Gatian la Tours („Istoria francilor”, 1.30).

Pe atunci erau puțini creștini la Tours, iar într-⁠unul din anii tulburi ai păstoririi lui se spune că s-⁠a ascuns o vreme într-⁠o peșteră pe malul Loarei, în locul unde s-⁠a ridicat mai târziu marea mănăstire Marmoutier. Grigorie spune că Gatian intra în oraș doar când se ivea prilej de predică. A dăruit jumătate de veac propovăduirii, printre nenumărate greutăți, iar la moartea lui eparhia Tours era temeinic așezată: izbutise să adune în jurul lui urmași, care mergeau prin țară și întemeiau biserici. Într-⁠o parte a imperiului în care mitraismul era putere stăpânitoare printre legiuni, Léon Jaud spune că Gatian s-⁠a retras tot într-⁠o peșteră și a săvârșit acolo un ospăț tainic, dar al creștinismului. Gatian este înfățișat adesea slujind într-⁠un decor ca o peșteră. Două peșteri săpate în dealul de calcar de deasupra Loarei, peste râu de Tours, la mănăstirea Marmoutier, în mare parte dărâmată, sunt socotite întâile locuri în care Gatian a slujit liturghia; iar în ele s-⁠au retras să se roage și Sfântul Martin. Gatian a întemeiat o casă pentru săraci în afara zidurilor Toursului, unde a zăcut, istovit după cinci decenii de posturi, pocăință și trudă. Jaud povestește că acolo i s-⁠a arătat Iisus și i-⁠a spus: „Nu te teme. Cununa ta e pregătită și sfinții te așteaptă în Rai”.

Cinstirea După moartea lui Gatian, în vremea unei noi prigoane a creștinilor, scaunul din Tours a rămas neocupat treizeci și șase de ani. Creștinii s-⁠au risipit și orice legătură directă cu Gatian cel istoric s-⁠a rupt fără întoarcere. Grigorie arată ca al doilea episcop pe Litorius, căruia i se atribuie zidirea catedralei dinaintea celei de azi, și spune că a fost episcop treizeci și trei de ani, până pe la sosirea Sfântului Martin la Tours, în 371. Martin a găsit totuși puțini creștini în acest oraș; amintirea locală a ținut însă vie legenda lui Gatian. Martin a aflat locul îngropării lui Gatian și l-⁠a cinstit mereu pe înaintașul său și a mers să se roage la mormântul lui. Pe măsură ce Parisul a crescut în importanță, Gatian a fost socotit tot mai mult ucenic al Sfântului Dionisie. Tours a ajuns un mare loc de pelerinaj, în jurul mormântului Sfântului Martin. Catedrala, închinată la început Sfântului Mauriciu, a fost închinată din nou Sfântului Gatian la zidirea ei din secolul al XIII-⁠lea.