Zoe din Roma

Sfânta Muceniță Zoe din Roma a fost o nobilă romană, soția lui Nicostrat, un înalt dregător al curții, care a pătimit în vremea lui Dioclețian, în jurul anului 286. Este pomenită la 5 iulie, iar de Biserica Ortodoxă și la 18 decembrie, împreună cu soțul ei și cu Sfântul Sebastian și alți mucenici.

Timp de șase ani nu putuse vorbi și nu aflase vindecare. Într-⁠o zi, însoțindu-⁠și soțul la închisorile împăratului, unde erau închiși creștinii Marc și Marcelian, l-⁠a văzut pe Sfântul Sebastian încurajându-⁠i să nu-⁠și piardă credința. O lumină dumnezeiască s-⁠a așezat pe capul sfântului și a luminat toată închisoarea. Zoe a îngenuncheat înaintea lui, iar Sebastian, după ce a cerut ajutorul lui Dumnezeu, a făcut semnul crucii peste buzele ei și i-⁠a dat înapoi glasul, iar ea a slăvit pe Iisus și a cerut botezul. Ea și soțul ei s-⁠au făcut creștini, împreună cu alți păgâni care văzuseră minunea. Zoe avea mare dragoste pentru Apostolul Petru. Mergând să se roage la mormântul lui, a fost găsită de străjerii pretorieni, legată și aruncată în închisoare. A primit mucenicia fiind spânzurată de un copac, cu foc dedesubt, și a murit înăbușită de fum. Trupul i-⁠a fost aruncat în Tibru. Moaștele ei sunt păstrate în bazilica Santa Prassede din Roma.