Winibald de Heidenheim

Cuviosul Winibald din Heidenheim a fost egumenul mănăstirii benedictine duble din Heidenheim am Hahnenkamm, în Franconia, fratele lui Willibald și al Valpurgiei. A murit la 18 decembrie 761 și este pomenit în aceeași zi. În tradiția ortodoxă, pomenirea lui se face și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Britania și Irlanda.

S-⁠a născut în jurul anului 702, în Wessex, fiul nobilului anglo-⁠saxon Richard Pelerinul și al Wunei din Wessex, ambii cinstiți ca sfinți. Cu tatăl și cu fratele său a făcut în 720-721 un pelerinaj la Roma. Tatăl a murit în Italia (a fost îngropat la Lucca). La Roma s-⁠au îmbolnăvit, poate de malarie. După însănătoșire, Willibald a plecat în Țara Sfântă, iar Winibald, care din copilărie nu avea trup tare, a rămas la Roma, ca să se refacă și să studieze, și s-⁠a călugărit. În 730 s-⁠a întors în Anglia și a luat cu el un al treilea frate și mai multe rude și cunoscuți, ca să se întoarcă la Roma și să înceapă viața monahală acolo.

În jurul anului 737, Bonifaciu a vizitat Roma. Willibald se întorsese între timp din călătorii și devenise monah la Monte Cassino. Bonifaciu a chemat pe ambii nepoți la misiunea din Germania. Willibald a fost hirotonit și așezat la Eichstätt. Winibald a ajuns în Turingia la 30 noiembrie 740 și a fost hirotonit preot. I-⁠au fost încredințate șapte biserici, între care una la Erfurt. A întemeiat o mănăstire la Schwanfeld, dar în 742 (după alte izvoare, 752) a mutat-⁠o la Heidenheim, unde frații au ridicat o mănăstire dublă, pentru formarea preoților și ca centru de învățătură. Winibald a fost întâiul egumen. A luat parte la Concilium Germanicum, în 742, și a semnat dania lui Pepin către Fulda, în 753. Toate acestea le-⁠a săvârșit în ciuda bolii neîncetate, care l-⁠a oprit să-⁠și sfârșească viața la Monte Cassino, cum nădăjduise; în ultimii ani suferea de reumatism și a vizitat mănăstirile din Würzburg și Fulda. A adormit la Heidenheim la 18 decembrie 761, în brațele fratelui său Willibald. După moartea lui, conducerea mănăstirii a trecut la sora lui, Valpurgia.

În artă este înfățișat ca egumen, cu o mistrie de zidar, și este ocrotitorul lucrătorilor din construcții. Adelbert din Heidenheim i-⁠a scris o biografie în veacul al XII-⁠lea.