Sebastian

Sebastian a fost un ostaș roman care a mărturisit pe Hristos în vremea prigoanei lui Diocletian și a primit cununa muceniciei la Roma, în jurul anului 287. Este cinstit din veacul al IV-⁠lea. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 18 decembrie, împreună cu cei care au pătimit cu el, iar Biserica Romano-⁠Catolică la 20 ianuarie. Sebastian este ocrotitorul arcașilor, al atleților și, în Apus, al celor loviți de ciumă.

Cele mai vechi mărturii

Despre începuturile lui se știe puțin. Cea mai veche pomenire este în Cronograful din anul 354, care îl înscrie printre mucenicii cinstiți la 20 ianuarie. Sfântul Ambrozie al Milanului vorbește despre el într-⁠o predică la Psalmul 118, prin anii 386 până la 390, și spune că era din Milan și că acolo era deja cinstit. Povestirea întreagă a muceniciei se află în Pătimirea Sfântului Sebastian, un text din veacul al V-⁠lea, de un autor necunoscut, pus multă vreme pe seama lui Ambrozie.

După această povestire, Sebastian s-⁠a născut la Narbona, în Galia, a învățat la Milan și a intrat în armata din Roma pe la 283. Pentru vitejia și dreptatea lui a ajuns căpetenie a gărzii împăraților Diocletian și Maximian, care nu știau că este creștin. Sinaxarul grecesc spune, în schimb, că s-⁠a născut la Milan, iar izvoarele nu se împacă asupra anului nașterii.

Ostașul care întărea pe frații lui

Ca ascuns creștin, Sebastian îi ajuta pe frații prigoniți. Doi frați, diaconii Marcu și Marcelin, erau închiși, iar părinții lor, păgânii Tranquilin și Marcia, îi rugau cu lacrimi să se lepede. Sebastian a venit la ei și i-⁠a îndemnat să nu lase steagul biruințelor din pricina lacrimilor femeilor, vorbind despre viața fără de moarte. Atunci chipul lui a strălucit ca al unui înger, și toți cei de față au crezut. Zoe, soția dregătorului Nicostrat, care nu putea vorbi de șase ani, a primit glas când Sebastian a făcut semnul Crucii asupra ei și a mărturisit pe Hristos.

Ucenicii au fost botezați de preotul Policarp: Tranquilin cu ai lui, Nicostrat, căpetenia temnițelor Claudiu și cei șaisprezece osândiți, în total șaizeci și patru de oameni. Apoi au crezut prefectul Cromațiu, fiul lui, Tiburțiu, și casa lor, iar numărul celor luminați a ajuns la o mie patru sute. Cromațiu a lăsat dregătoria și s-⁠a retras în moșiile sale din sudul Italiei. Papa Gaius a rânduit preot pe Tranquilin și diaconi pe Marcu și Marcelin.

Pătimirea tovarășilor

Credincioșii se adunau în palatul împăratului, la Castul, un înalt dregător creștin ascuns. Zoe a fost prinsă în timp ce se ruga la mormântul Apostolului Petru și a murit agățată de păr, iar trupul ei a fost aruncat în Tibru. Tranquilin a fost ucis cu pietre. Nicostrat, Castor, Claudiu, Victorin și Simforian au fost înecați în mare, cu pietre legate de gât. Tiburțiu a fost pus pe cărbuni, a mers pe ei fără să simtă căldura și a fost tăiat cu sabia. Castul a fost îngropat de viu, iar Marcu și Marcelin au murit străpunși cu sulițele după ce au stat noaptea în rugăciune, cu picioarele bătute în cuie.

Mucenicia lui Sebastian

Ultimul a fost judecat Sebastian. Diocletian, văzându-⁠l neclintit, a poruncit să fie dus în afara orașului, legat de un stâlp sau de un copac și săgetat de arcași. Fiind lăsat ca mort, a fost găsit de văduva Irina, soția lui Castul, care venise să-⁠l îngroape și l-⁠a descoperit viu; l-⁠a dus în casa ei și l-⁠a îngrijit până s-⁠a vindecat. Prietenii îl rugau să plece din Roma, dar el a rămas. Într-⁠o zi, la un loc pe unde urmau să treacă împărații, i-⁠a mustrat pentru cruzimea față de creștini. Mirat că cel despre care se credea că murise vorbește, Diocletian a poruncit să fie bătut cu ciomege până la moarte, iar trupul lui să fie aruncat în canalul de scurgere.

Sebastian i-⁠a apărut într-⁠o vedenie unei creștine, Lucina, și i-⁠a poruncit să-⁠i ia trupul. Ea l-⁠a îngropat în catacombe, la intrarea cimitirului lui Calist, unde se află azi bazilica San Sebastiano fuori le mura. O parte din moaște a ajuns în anul 826 la Soissons, în Franța, iar craniul a fost adus în 934 la Ebersberg, în Germania.

Cinstirea

Obiceiul de a-⁠l chema împotriva ciumei vine dintr-⁠un adaos de la sfârșitul Evului Mediu: rănile de săgeată semănau cu buboaiele bolii. Cronicarul Paul Diaconul spune că în 680 Roma a fost izbăvită de o epidemie, după ce s-⁠a pus un altar în cinstea lui. Cea mai veche înfățișare cunoscută este un mozaic din bazilica Sant'Apollinare Nuovo din Ravenna, de la mijlocul veacului al VI-⁠lea. Sebastian este ocrotitorul orașelor San Sebastián, Rio de Janeiro (São Sebastião) și Sankt Sebastian am Rhein.