Nicolae Klementiev

Sfântul sfințit mucenic Nicolae (Klementiev), arhiepiscop de Velikii Ustiug, a fost împușcat la 31 decembrie 1937 în Kazahstan, în exil. A fost trecut între sfinți de Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000. Se pomenește la 18 decembrie, pe stil vechi (31 decembrie pe stil nou), ziua morții lui.

Preot la Petersburg

În lume se numea Nicolae Feodorovici Klementiev. După izvorul rus s-⁠a născut la 6 (18) octombrie 1875 în satul Losevo, ținutul Nerehta, gubernia Kostroma, în familia preotului Feodor Nicolaevici Bardakov; fișa noastră dă anul 1873 și nu putem hotărî între cele două. A absolvit în 1899 Academia Duhovnicească din Petersburg, ca licențiat în teologie, și a fost profesor de logică, apoi de limba latină la școala duhovnicească Alexandru Nevski. La 7 mai 1904 a fost preot la biserica Sfântul Gheorghe de la cimitirul Bolșeohtinsk din Petersburg și catihet la orfelinatul copiilor de la Ohta; din 1908 a slujit la biserica Sfântului Duh de pe Bolșaia Ohta, al cărei egumen a fost din 1919, și tot în 1919 a fost făcut protoiereu. Între 1920 și 1922 a fost protopop al celui de-⁠al zecelea protopopiat al bisericilor din Petrograd.

În 1922 a fost arestat în „procesul mitropolitului Veniamin”, pentru împotrivirea la luarea odoarelor bisericești, și condamnat la trei ani de temniță severă, dar după nouă luni a fost eliberat. În 1923 episcopul Manuil de Luga a cerut patriarhului Tihon să se restabilească vicariatul Ohta, recomandând pe „iubitul de toți” protoiereu văduv, care slujea de șaptesprezece ani la catedrala Ohta, iar patriarhul a dat încuviințarea. Hirotonia nu s-⁠a făcut atunci și a fost cerută din nou în 1924.

Episcop și surghiunit

După tunderea în monahism, la 23 iunie 1924, a fost hirotonit episcop de Sestroretsk, vicar al eparhiei Petrograd; hirotonia a săvârșit-⁠o chiar patriarhul Tihon. S-⁠a împotrivit mișcării renovaționiste. La 18 decembrie 1925 a fost arestat pentru că umbla prin bisericile parohiale și slujea în ele, și surghiunit trei ani în Siberia de Răsărit, în gubernia Irkutsk. Între 1929 și 1931 a trăit la Tver și abia în 1931 a primit voie să se întoarcă la Leningrad; doi ani mai târziu a trebuit să părăsească orașul. Din 22 martie 1933 a fost episcop de Nikolsk și administrator al eparhiei Velikii Ustiug, iar din 9 iulie 1934 arhiepiscop de Velikii Ustiug.

La 7 decembrie 1935 a fost arestat, învinuit că a strâns în jurul lui partea cea mai „reacționară” și antisovietică a clerului și că sub pretextul adunărilor eparhiale ținea întruniri împotriva măsurilor puterii. La 3 septembrie 1936 troica NKVD l-⁠a osândit la cinci ani de exil în Kazahstan. Și-⁠a ispășit exilul în satul Vannovka, raionul Tiulkubas, regiunea Kazahstanul de Sud.

Ultimul arest și moartea

La 23 decembrie 1937 a fost arestat de secția raională NKVD și acuzat de activitate antisovietică; nu s-⁠a recunoscut vinovat. Troica NKVD a regiunii Kazahstanul de Sud l-⁠a condamnat la moarte la 30 decembrie 1937 și a fost împușcat a doua zi. Au murit împreună cu el, fără să se recunoască vinovați, preotul Ioan Nicolaevici Mironski (1877-1937), preotul Vladimir Grigorievici Preobrajenski (1873-1937) și Victor Matveevici Matveev (1871-1937), „pribeagul Victor”, cunoscut ca bătrân înainte-⁠văzător. Toți au fost trecuți între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000.