Gaudențiu de Brescia

Sfântul Ierarh Gaudențiu de Brescia a fost episcop al Bresciei, în Italia, din 387 până la adormirea sa, în 410, și teolog, autor de scrisori și predici. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

S-⁠a născut la Brescia și a studiat la episcopul Filastriu, pe care l-⁠a urmat ca ucenic și predicator. Cunoștea greaca și ebraica, pe lângă limba latină. A fost monah la Cezareea Capadociei și a mers în pelerinaj la Ierusalim. Când Filastriu a murit, în jurul anului 387, brescienii l-⁠au ales episcop, iar el a primit scaunul împotriva voinței sale: poporul se legase prin jurământ că nu va primi alt episcop, iar Sfântul Ambrozie și ceilalți ierarhi din apropiere l-⁠au silit să se întoarcă. A fost sfințit de Ambrozie în 387. La sfințire a spus că adusese din Țara Sfântă moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul, ale apostolilor, ale sfinților din Milano și ale celor Patruzeci de Mucenici din Sevastia, primite de la nepoatele Sfântului Vasile cel Mare, la Cezareea Capadociei. Le-⁠a așezat într-⁠o bazilică numită Concilium Sanctorum.

S-⁠au păstrat douăzeci și una de tratate, scrisori pastorale și zece predici ale lui; predicile de Paști au fost însemnate la cererea nobilului Benivolus, care era prea bolnav ca să le asculte. A fost prieten cu Sfântul Ioan Gură de Aur. În 405 a făcut parte dintr-⁠o solie trimisă de papa Inocențiu I și de împăratul Honorius la Arcadiu, ca să-⁠l apere pe Ioan Gură de Aur, osândit și surghiunit. Solii au întâmpinat multe greutăți și nu au ajuns să intre în Constantinopol; după o relatare, Gaudențiu a fost închis lângă Tracia. A adormit curând după aceea.

Este pomenit la 25 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).