Gaudențiu de Osor

Sfântul Ierarh Gaudențiu de Osor (Ossero) a fost episcop de Osor, pe insula Lošinj, în Croația de azi, între 1030 și 1042, și a adormit în 1044 ca monah, la Ancona. Se pomenește la 1 iunie.

După Viața lui, scrisă de un monah anonim în a doua jumătate a secolului al XI-⁠lea, era născut la Osor, unde a ajuns episcop. A fost prigonit de alți fruntași ai Bisericii. Învinuit pe nedrept, a mers la Roma în 1032 ca să se apere, dar cererea lui de a renunța la scaun a fost respinsă și a fost trimis înapoi cu scrisori de aprobare. Pe drum s-⁠a îmbolnăvit la Ancona și a rămas acolo. În 1042 a părăsit scaunul și s-⁠a făcut monah benedictin sub Sfântul Petru Damian. A murit de moarte naturală. În secolul al XIV-⁠lea s-⁠a ridicat la Osor o biserică în numele lui, care îi păstrează și acum moaștele în altar.

Legenda spune că reformele lui nu s-⁠au potrivit unor nobili din Osor, care au profitat de neliniștea din statul papal și l-⁠au atacat. A scăpat și s-⁠a ascuns un an într-⁠o peșteră de la poalele muntelui Osor, plină de șerpi; în pocăința lui a cerut lui Dumnezeu să izbăvească pentru totdeauna insulele de șerpi veninoși. Apoi a fugit la Roma și și-⁠a continuat viața de pocăință în mănăstirea benedictină din Ancona, unde a murit la 31 mai 1044. O sută de ani mai târziu, clopotele din Osor au început să sune singure înainte de zori, iar în aceeași zi locuitorii au găsit în mare, sub zidul orașului, o ladă de lemn și înăuntru una de fier, cu trupul sfântului. A fost proclamat ocrotitor al orașului și al întregii insule.