Gelasie de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Gelasie de la Valaam a fost monah al Mănăstirii Valaam și a primit cununa muceniciei la 20 februarie 1578, împreună cu alți treizeci și trei de frați, uciși de suedezi.

Valaam, mănăstirea aflată lângă hotarul Novgorodului cu Suedia, a fost jefuită de suedezi de multe ori. În vremea regelui Ioan al III-⁠lea, fiul lui Gustav Vasa, o ceată de luterani de curând convertiți, care, după spusele Sfântului Ignatie Briancianinov, ardeau încă de o iubire fanatică pentru credința lor nouă, a urmărit pe carelii ortodocși și a trecut pe gheață pe insulă. S-⁠au săvârșit atunci uciderile: optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost omorâți pentru statornicia în ortodoxie. Numele lor au fost trecute în sinodic, cu mențiunea bătuți de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori, care a ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski. Între bătrâni este numit monahul Gelasie, alături de preotul-⁠monah Tit, schimonahul Tihon și monahii Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie, Serapion și un al doilea Varlaam, iar novicii sunt Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, un al doilea Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un al doilea Ioan. Despre Gelasie nu se spune altceva.

În veacul al XIX-⁠lea, un monah de la Valaam a văzut lângă pustnicia egumenului Nazarie monahi necunoscuți, care veneau în două șiruri dintr-⁠un crâng verde plin de lumină și cântau rugăciuni de înmormântare, cu fețele strălucitoare și ochii plini de blândețe, dar stropiți cu sânge și acoperiți cu răni, fără să calce iarba. În ziua muceniciei, 20 februarie (4 martie stil nou), se slujea la Valaam în fiecare an, cu binecuvântarea egumenului Damaschin, Liturghia pentru odihna lor, cu parastas de obște. Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000 i-⁠a trecut în rândul sfinților pentru toată Biserica Rusă. Pagina Azbyka pomenește pe Gelasie și la 3 iunie.